5 martie 2013

mi-am pierdut oare idealurile?

un suflet se măsoară după dimensiunea dorinţelor lui, aşa cum de departe judeci catedralele după înălţimea clopotniţelor, spunea flaubert. și tot el, în educația sentimentală introducea ca instrument al măsurării unei vieți reușite (sau nu) - idealul tinereții

tocmai am 37 de ani. și mă chinui să mi-amintesc care mi-era idealul de tinerețe?
- la școală, mă desenam un medic dentist cu bărbuță și halat alb.
- pe la 16 ani, mă vedeam un medic psihiatru, un fel de freud c-o bibliotecă plină de tratate în spate, ușor nebun de la pacienții tratați...
- inspirat de eliade, mă închipuiam ucenic într-o mânăstire budistă, rugându-mă pentru propria-mi salvare.
- mai târziu, mă vedeam filolog, specialist de talie mondială în eugen ionescu, pe care-l adoram în primii ani de facultate... 
și nu mai știu.

apoi m-am angajat.
am devenit om al muncii. și n-am mai avut timp să mă gândesc la idealuri. 
ba nu. odată, parcă m-am imaginat aievea într-un roman de fitzgerald, cei frumoși și blestemați: m-am văzut într-un palton scump cu guler de blană coborând dintr-o limuzină pe o stradă din new york... mi-era etalonul bunăstării și al fericirii.

acum, la 37 de ani, mărturisesc că nu-mi mai știu idealul. mărturisesc că destinația mi-e încă departe, în ceață.
am devenit însă mai atent la drum. la oamenii ieșiți în cale, la peisajele dimprejur. la pași. la umbre. la lumini.

poate aștept. poate aștept să mi se-ntâmple vreo minune mai târziu, ca generalului klavdi alexandriovici komarovski-echappard de bioncourt din microromanul lui bulgakov, roman teatral.

voi vă mai știți idealul?


File:Georges Seurat 004.jpg
georges seurat, la scăldat la asnières

6 comentarii:

  1. daca ti-ai atins idealul de a fi fericit, orice ai face, e foarte bine! l-ai atins?
    poza cu apusul ma cam deprima, eu imediat fac... 38!!
    la multi ani!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. gata, am schimbat poza. :)
      hm. fericirea, eu o văd mai degrabă ca pe o stare, și nu ca un ideal.

      Ștergere
  2. În urmă cu câţiva ani, îmi doream câteva lucruri... Unele deja s-au împlinit, altele, probabil, se vor împlini şi ele. Şi dacă nu se împlinesc, asta e. Oricum, când mi-am dorit foarte mult un lucru, mai devreme sau mai târziu el a devenit realitate. Poate e ceva conţinut mistic aici, dar... O combinaţie de muncă şi dorinţă puternică te poate conduce către idealul dorit.

    RăspundețiȘtergere
  3. Incă o dată, La mulți ani, Dragoș !
    Cineva spunea că fericirea nu este ținta finală, ci drumul către ea, cu toate greutățile lui. Cred că este valabil și pentru ideal.
    În fiecare etapă a vieții avem alt ideal. Nu cred că ne putem atinge idealul, fiindcă de îndată ce am atins ceea ce credeam că este idealul nostru, hop, apare altul și atunci acesta nu ne mai satisface. E complicat, cred că e mai bine să încercăm să trăim frumos, la lumină, și atât. Nu e chiar ușor.

    RăspundețiȘtergere
  4. Sunt plante care dacă nu mai primesc apă, lumină, își transformă frunzele în spini
    Sunt oameni care dacă nu mai primesc apă, iubire, își transformă mâinile în spini

    Versurile astea le-am scris dimineață și uite se potrivesc întrebării tale.

    Prin urmare fără dorințe și idealuri ești un om mort, chiar dacă continui să te duci la serviciu, să te vezi cu prietenii, tot mort ești.

    RăspundețiȘtergere
  5. e, asa mai merge, tabloul cu apa se aproba, multumesc :)

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...