14 aprilie 2015

„eseuri“ de montaigne. capitolul 5

Dacă șeful unui loc asediat trebuie să iasă pentru a parlamenta

Lucius Marcius, legat al romanilor, în războiul contra lui Perseu, regele Macedoniei, vrând să câștige timpul care îi mai trebuia să-și pună la punct armata, împrăștie propuneri de înțelegere, din cauza cărora regele îi acordă liniștit armistițiu pentru câteva zile: Contribuind prin acest mijloc ca inamicul său să aibă oportunitatea și răgazul de a se înarma: De aici regele își atrase ultima sa ruină. Totuși, bătrânii Senatului, amintindu-și moravurile părinților lor, acuzară această practică ca fiind dușmană stilului lor vechi: care fu, spuseră ei, să lupți cu virtute, nu cu viclenie, nici cu ambuscade și atacuri de noapte, nici prin fugi simulate și replieri inopinate: neîntreprinzând război decât după ce-l anunți și adesea după ce stabilești ora și locul bătăliei. În [temeiul] acestei conștiințe ei i-au înapoiat lui Pyrrhus medicul trădător, și faliscilor pe ticălosul lor învățător. Acestea erau obiceiuri cu adevărat romane, nu ale subtilității grecești și ale vicleniei punice, unde învingerea prin forță este mai puțin glorioasă decât [cea] prin fraudă. Înșelăciunea poate servi pentru moment: dar numai acela se consideră învins, care știe că n-a fost nici prin viclenie, nici din întâmplare, ci prin vitejie, de la trupă la trupă, într-un război loial și just. Se vede bine prin limbajul acelor oameni de bine că nu primiseră încă această frumoasă sentință,
           Dolus, an virtus, quis in hoste requirat? (1)

Aheenii, spune Polybios detestau orice cale de înșelăciune în războaiele lor, nesocotind victorie, decât [acolo] unde curajurile inamicilor sunt doborâte. Eam vir sanctus et sapiens sciet veram esse victoriam, quae, salva fide et integra dignitate, parabitur (2): spune un altul.
          Vosne velit, an me, regnare hera, quidve ferat fors 
          Virtute experiamur. (3)

În regatul Ternata, printre acele națiuni pe care, cu toată gura, le numim barbare, cutuma zice că ei nu întreprind război fără mai întâi să-l anunțe, adăugând ample declarații despre mijloacele pe care o să le folosească: care, câți oameni, ce muniții, ce arme ofensive și defensive. Dar și aceasta făcută, dacă inamicul nu cedează și vine la înțelegere, ei își iau dreptul să comită lucrul cel mai rău și nu se gândesc că li s-ar putea reproșa trădarea, viclenia și toate mijloacele care duc la a învinge.

Vechii florentini erau atât de îndepărtați de [ideea de] a vrea să câștige avantaj asupra inamicilor săi cu ajutorul surprizei, încât îi avertizau cu o lună înainte de-și pune armata pe câmpurile [de bătălie] printr-un sunet continuu de clopot pe care-l numeau Martinella. Cât despre noi, mai puțin scrupuloși, care considerăm că acela ce are onoarea războiului, care are și profitul, Și care, după Lysandu, spunem că acolo unde nu ajunge pielea de leu, trebuie să coasem un petic dintr-una de vulpe, cele mai obișnuite ocazii de surpriză ies din această practică: Și nu e ceas, spunem noi, când un șef trebuie să aibă ochiul mai mult la pândă, decât acela al parlamentării și al tratatelor de înțelegere.

Și din această cauză, există o regulă pentru toți oamenii de arme ai timpului nostru, care spune că nu trebuie niciodată ca un guvernator al unui loc asediat să iasă de unul singur pentru a parlamenta. Pe vremea părinților noștri, aceasta li s-a reproșat seniorilor de Montford și de l’Assigny, apărând Mousson-ul contra contelui de Nassau. Totuși, referitor la aceasta, ar fi scuzabil acela care ar ieși în așa fel încât siguranța și avantajul să rămână de partea sa: așa cum făcu, în orașul Reggio, contele Guido Rangone (dacă trebuie să-l credem pe du Bellay, căci Guicciardini spune că a fost [chiar] el însuși) atunci când seniorul de l’Escut s-a apropiat să parlamenteze: el ieși foarte puțin din fortăreața sa, astfel că, o revoltă izbucnind în timpul parlamentărilor, domnul de l’Escut care era aproape de el și trupa sa se aflau mai expuși, de fu ucis chiar Alessandro Trivulzio, și însuși [seniorul de l’Escut] fu nevoit, pentru o mai mare siguranță, să-l urmeze pe conte și să se încredințeze lui pentru a se adăposti de lovituri în oraș.

Eumene, în orașul Nora, presat de Antigonos, care-l asedia, să iasă să vorbească cu el, și care după mai multe alte mijlociri pretexta că justețea e ceea ce-l îndreaptă împotriva lui, dat fiind că e mai mare și mai puternic: După ce dăduse acest nobil răspuns, nu voi considera niciodată un om mai mare ca mine, atâta timp cât voi avea sabia în puterea mea, Nu consimți, până când Antigonos nu i-l dădu pe propriul său nepot Ptolemeu, ca ostatic, așa cum îi ceruse.

Și mai sunt încă și aceia care au făcut foarte bine să iasă bazându-se pe cuvântul atacatorilor. Martor Henric de Vaux, cavaler de Champagne, care, fiind asediat în castelul din Commercy de englezi, și Barthélemy de Bonnes, care comanda atacul, punând să se sape pe dinafara unei mari părți a castelului, nu-i rămase decât focul pentru a-i doborî pe cei asediați sub ruine, îl somă pe numitul Henry să iasă să parlamenteze în interesul său: Ceea ce acesta și făcu împreună cu alți trei: și evidenta-i ruină apărându-i în fața ochilor, se simți deosebit de obligat inamicului său: La discreția căruia, după ce i se predă împreună cu trupa sa, focul fiind pus în mină, contraforții de lemn porniră să se prăbușească, castelul fu învins din temelii.

Eu am încredere cu ușurință în credința aproapelui. Dar aș face-o cu greu atunci când aș da să se înțeleagă că am făcut-o mai degrabă din disperare și curaj decât din sinceritate și încredere în loialitatea sa.

________________________________________
     (1) Nimeni nu-ntreabă-n război de-ai fost un mișel sau puternic (Vergilius, Eneida, III, 390, traducere de George Coșbuc, Ed. Univers, București, 1980, p. 74)
     (2) Omul înțelept și virtuos trebuie să știe că adevărate biruință este aceea care satisface buna credință și onoarea. (Florus, I, 12)
     (3) Să punem la încercare vitejia, ca să știm dacă ție sau mie, soarta, stăpâna evenimentelor, ne dăruiește imperiul. (Ennius, apud Cicero, Despre îndatoriri, I, XII)

capitolul 1 (aici și aici), capitolul 2 aicicapitolul 3 (aici și aici), capitolul 4 (aici).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...