22 aprilie 2015

„Eseuri“ de Montaigne. Capitolul 6

traducere de Dragoș C. Butuzea

Ora parlamentărilor e primejdioasă

Totuși văzui în ultima vreme, în vecinătatea mea de la Mussidan, că aceia care fură izgoniți cu forța de armata noastră, și alții de partea lor, strigau trădare, ceea ce în timpul mijlocirilor de înțelegere, și tratatul continuând încă, au fost luați prin surprindere și prinși în capcană: Lucru care ar fi avut loc doar la voia întâmplării într-un alt secol, Dar, cum tocmai am spus, modurile noastre sunt cu totul departe de acele reguli [militare]: Și nu trebuie să așteptăm încredere unii de la alții, până ce nu s-a pus și ultima pecete a angajamentelor: Încă nici atunci treaba nu e gata. Și a fost întotdeauna decizie hazardată [aceea] de a încredința libertății unei armate victorioase observarea bunei-credințe ce i-a fost acordată unui oraș ce tocmai s-a predat printr-un acord dulce și favorabil și care lasă intrare liberă soldaților înfierbântați. Emilius Regillus, pretor roman, pierzându-și timpul în încercarea de a lua orașul Phoceea prin forță, pentru singura bravură a locuitorilor de a se apăra bine, făcu pact cu ei prin care să primească titlul de prieteni ai poporului roman și să intre ca într-un oraș confederat: îndepărtându-le toate temerile vizavi de o acțiune ostilă. Dar când cu el și-a introdus armata, pentru a face să se vadă mai multă pompă, nu fu în puterea sa, oricât efort întrebuință, să-și țină în frâu oamenii: și văzu în fața ochilor săi devastată o bună parte a orașului: drepturile lăcomiei și ale răzbunării eliminându-le pe cele ale autorității și ale disciplinei militare. 

Cleomene spunea, că orice rău pe care l-am putea face inamicilor în război, acela este dincolo de justiție, și nu e un subiect al ei, atât față de zei, cât și față de oameni. Și, făcând armistițiu cu argienii pentru șapte zile, în a treia noapte el porni să-i atace fiind adormiți și să-i nimicească, Pretextând că în armistițiu nu vorbise despre [ce se va întâmpla] nopțile: Dar zeii răzbunară această perfidă subtilitate.

În timpul parlamentării prin care tărăgănau în favoarea siguranței lor, orașul Casilinum fu cucerit prin surpriză. Și aceasta totuși în secolele celor mai drepți căpitani, și a celei mai perfecte discipline militare romane. Căci nu este spus că, în timpul și locul cuvenit, nu e permis să ne prevalăm de prostia inamicilor noștri, sau de slăbiciunea lor. Și desigur că războiul are în mod natural mai multe privilegii rezonabile în prejudiciul rațiunii. Și aici nu se aplică regula: neminem id agere ut ex alte rius praedetur inscitia. (1) Dar mă uluiește să aud că Xenofon o dă înainte cu povestiri și cu diverse fapte glorioase ale împăratului său perfect: el, autor cu minunate influențe în așa ceva, mare căpitan și filozof al primilor discipoli ai lui Socrate. Și nu consimt la măsura libertății pe care și-o ia astfel, peste tot și în toate. 

Domnul d’Aubigny, asediind Capua, și după ce pusese la bătaie bateria, Seniorul Fabrizio Colonna, Căpitanul Orașului, începând să parlamenteze deasupra unui bastion, și oamenii săi lăsând-o mai moale cu paza, ai noștri își făcură loc și făcură totul bucăți. Și mai în proaspătă memorie, la Yvoy, Seniorul Jullian Rommero, ieșind ca un novice să parlamenteze cu Domnul Conetabil, găsi la întoarcere locul cucerit. 

Dar ca să nu scăpăm fără revanșă: Marchizul de Pescara asediind Genova, unde ducele Octaviano Fregosa comanda sub protecția noastră, și acordul dintre ei fiind atât de avansat, că era ca și făcut, pe punctul concluzionării, Spaniolii strecurându-se prin spate, se folosiră de aceasta ca fiind o victorie deplină. Și mai apoi, la Ligny-en-Barrois, unde comanda Contele de Brienne, Împăratul asediindu-l în persoană,[tocmai] când Bertheville, Locotenentul numitului Conte, fiind ieșit pentru a vorbi, în timpul învoielii orașul se găsi cucerit. 

        Fu il vincer sempremai laudabil cosa, 
        Vincasi o per fortuna, o per ingegno, (2)
spun ei: dar filozoful Crisip nu ar fi fost de această părere; Și eu câtuși de puțin: Căci el spunea că aceia care aleargă la întrecere, trebuie să-și folosească toate forțele pentru a lua viteză. Dar totuși nu le este permis de nici un fel să pună mâna pe adversarul lor pentru a-l opri, nici să-i pună piedică pentru a-l face să cadă. 

Și încă, mai generos acest mare Alexandru lui Polypercon care îi spunea să se servească de avantajul pe care obscuritatea nopții i-o dădea pentru a-l ataca pe Darius: deloc, i-a spus el, nu e de mine să trag profit de pe urma victoriilor furate: Malo me fortunae poeniteat, quam victoria pudeat. (3)
      Atque idem fugientem baud est dignatus Oroden 
      Sternere, nec jacta caecum dare cuspide vulnus 
      Obvius, adversoque occurrit, seque viro vir 
      Contulit, haud furto melior, sed fortibus armis. (4)

___________________________________
    (1) Nimeni să nu caute să profite de pe urma prostiei celuilalt. (Cicero, Despre îndatoriri, III, 17)
     (2) Fie că victoria e datorată întâmplării sau dibăciei, este întotdeauna glorios să învingi. (Ariosto, Orlando furioso, 15, v.1)
     (3) Mai bine să mă plâng de soartă decât să mă rușinez de o biruință. (Quintus Curtius, IV, 13)
     (4) Vede pe-Orodes fugind, dar prea e nevrednic să-l culce 
           Astfel și nici n-ar dori să-și arunce degeaba oțelul;    
           Iese nainte-i și-n fașă-i venind îl străpunge din față, 
           Nu pe furiș căutând, ci cu arme viteze, ci cu arme viteze, să-l stingă. 
(Vergilius, Eneida, X, 728-731, traducere de George Coșbuc, Ed. Univers, București, 1980, p.363)

capitolul 1 (aici și aici),
capitolul 2 (aici), 
capitolul 3 (aici și aici), 
capitolul 4 (aici), 
capitolul 5 (aici)


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...