5 mai 2015

„Eseuri“ de Montaigne. Capitolul 8

traducere de Dragoș C. Butuzea
desen de salvador dali

Despre lenevie

Așa cum vedem terenuri leneșe [care], dacă sunt grase și fertile, abundă în sute de mii de feluri de ierburi sălbatice și inutile, Și care, pentru a le ține în funcțiune, trebuie să le muncim și să le folosim cu ajutorul unor semințe, în serviciul nostru; și așa cum vedem că femeile singure produc [doar] grămezi și bucăți informe de carne, dar care, pentru a face o generație bună și naturală, trebuie însărcinate de o altă sămânță. Așa e și cu spiritele. Dacă nu le ocupăm cu un subiect anume, care să le țină-n frâu și să le constrângă, ele se aruncă, ici și colo, în câmpul vag al imaginațiilor. 
            Sicut aqua tremulum labris ubi lumen ahenis, 
            Sole repercussum, aut radiantis imagine lunae, 
            Omnia pervolitat late loca; jamque sub auras 
            Erigitur, summique ferit laquearia tecti. (1) 

Și nu e nici nebunie nici reverie, pe care să nu le producă în această agitație, 
                                   Velut aegri somnia, vanae      
            Finguntur species.(2) 

Sufletul care n-are un scop stabilit se pierde: Căci se spune că a fi peste tot înseamnă a nu fi nicăieri.               Quisquis ubique habitat, Maxime, nusquam habitat. (3) 

De curând m-am retras acasă, hotărât pe cât voi putea, să nu mă mai amestec în altceva, decât în a petrece în repaus, și aparte, acest puțin care îmi rămâne din viață: îmi pare a nu putea face o mai mare favoare spiritului meu, decât să îl las în plină lenevie, să se întrețină cu el însuși, să se oprească și să se reașeze în sine: Ceea ce speram că, devenit cu timpul mai așezat, și mai împlinit, va putea [s-o facă] mai ușor de acum încolo. Dar găsesc că, 
            variam semper dant otia mentem (4) 
dimpotrivă, făcând [asemenea] calului scăpat, [spiritul] își dă de o sută de ori mai mult de lucru șieși, cât nu-și lua pentru altul: Și-mi creează atât de multe himere și monștri fantastici, unul după altul, fără ordine și fără rost că, pentru a le contempla absurditatea și inepția în largul meu, am început să le pun pe rol (5), sperând cu timpul să i se facă lui însuși, rușine de ele. 

_____________________________
      (1) Astfel, în vasul de-aramă și-n tremurul apei mișcate, 
              Când se răsfrânge de sus al soarelui chip ori al lunei, 
              Chipul se mișcă mereu și cu iuți fulgerări și, prin aer, 
              Sus se ridică și scânteie roșu pe podul odăii. (Vergilius, Eneida, VIII, 22-25, traducere de George Coșbuc, Ed. Univers, București, 1980, p. 270) 
         (2) ...întocmiri fără șir vor veni la lumină,
               Tocmai ca-n visul bolnavului (Horațiu, Arta poetică, 7, în Opera Omnia, traducere de Ionel Marinescu, Ed. Univers, 1980, p. 309) 
         (3) Cel care este pretudindeni nu este nicăieri (Marțial, Epigrame, VII, 73)
         (4) Odihna dă gând șovăielnic. (Lucanus, Farsalia, IV, 704, traducere de Dumitru T. Burtea, Ed. Minerva, București, 1991, p. 51) 
         (5) (jur.) a le înscrie pe lista tribunalului în vederea judecării. 

capitolul 1 (aici și aici),
capitolul 2 (aici), 
capitolul 3 (aici și aici), 
capitolul 4 (aici), 
capitolul 5 (aici)
capitolul 6 (aici)
capitolul 7 (aici)


Un comentariu:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...