29 iunie 2015

„Eseuri“ de Montaigne. Capitolul 13

traducere de Dragoș C. Butuzea

Despre ceremonia de întrevedere a regilor

desen de henry matthew brock
Rezumat: Acest scurt capitol are ca subiect regulile de politețe (civilitatea), mai precis a ospitalității. Poziția lui Montaigne este una critică, oarecum în răspăr cu curtenia unui Castiglione. Adică politețea nu trebuie să ducă la comportamente exagerate (ea nu trebuie să fie contra vieții, fiind deci un instrument), trebuind folosită cu bun simț, de pildă în prima impresie, sau în a oferi modele și a învăța de la ceilalți.

Nu este subiect atât de van care să nu merite un rang în această rapsodie. 

După regulile noastre comune, ar fi o notabilă discurtoazie, atât față de un egal în rang dar mai ales față de unul mai mare, de nu te fi găsit acasă, atunci când ar fi vrut să te anunțe că va trebui să vină. Chiar Marguerite, regina Navarrei, adăuga în legătură cu aceasta, că este necivilizat pentru un gentilom să plece de acasă, cum se face cel mai des, pentru a merge în întâmpinarea celui care vine să-l viziteze, pentru că acesta este mai mare în grad: Și că este mai respectuos și mai civilizat să îl aștepți, pentru a-l primi, chiar și de teama de a greși drumul: Și că e suficient să-l însoțești la plecare. 

Despre mine, eu uit adesea unul și altul din aceste vane oficii, așa cum am renunțat în casa mea la orice ceremonie. Dacă cineva se ofensează în legătură cu asta: Ce-aș putea eu să fac? Mai bine să-l ofensez eu pe el o dată, decât eu pe mine în fiecare zi: Altfel, asta ar însemna o dependență a mea continuă. Și la ce bun să fugi de servitutea curților, dacă o târâi în bârlogul tău? 

Este o regulă comună în toate adunările, care-i atinge pe cei mai mărunți, [aceea] de a se afla primii la apel, mai ales că e mai bine ca cei mai importanți să se facă așteptați. Totuși, la întrevederea care se stabili între papa Clement și regele Francisc la Marsilia, regele, ordonând dispozițiile necesare, se depărtă de oraș și, înainte de a veni să-l viziteze, îi dădu papei un răgaz de două sau de trei zile, pentru a intra în oraș și a-și veni în fire. Iar la Bologna, la intrarea împăratului și a papei, împăratul îi dădu papei ocazia de a intra primul, iar el intră după el. 

Este, se spune, o ceremonie obișnuită la adunările unor astfel de principi, în care cel mai mare să fie înaintea celorlalți la locul convenit. Chiar înaintea celui la care se face adunarea: Și se interpretează astfel, Pentru că acest aspect arată că cei mici se cuvine să-l găsească pe cel mai mare, ei se cuvine să-l caute, și nu el pe ei. 

Nu doar fiecare țară, ci fiecare oraș are civilitatea sa specifică: ca și fiecare profesiune. Am fost cu grijă dresat în copilăria mea și am trăit într-o bună companie, pentru a nu ignora regulile noastre franceze; aș învăța chiar și pe alții despre ele. Îmi place să le urmez: dar nu atât de laș, ca ele să se pună în contra vieții mele. Au ele și câteva forme penibile, pe care, dacă le uităm din discreție, și nu din eroare, nu vom avea mai puțină bunăvoință. Am văzut adesea oameni nepoliticoși cu prea multă civilitate: și inoportuni de curtenitori. 

Există, în plus, o foarte utilă știință aceea de a te comporta cu oamenii. Ea este ca grația și frumusețea, conciliatoare cu primele întâlniri în societate și-n familie; și, în consecință, ne deschide poarta pentru a ne instrui prin exemplul celuilalt: pentru a exploata și produce propriul nostru exemplu, dacă are ceva instructiv și comunicabil.

capitolul 1 (aici și aici),
capitolul 2 (aici)
capitolul 3 (aici și aici)
capitolul 4 (aici)
capitolul 5 (aici),

capitolul 6 (aici),
capitolul 7 (aici),
capitolul 8 (aici),
capitolul 9 (aici),
capitolul 10 (aici),
capitolul 11 (aici),
capitolul 12 (aici).


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...