scrie pe blogul tău despre o carte de dragoste

dacă ţi-a plăcut un roman de dragoste,bookmag te încurajează să scrii despre ea pe blogul tău, premiindu-i pe cei mai buni cu cărţi.

 

iniţiază deci un concurs bilunar pentru cei care au citit o carte - pe diferite teme - să-şi scrie impresiile despre ea pe blogul lor.

cea mai bună impresie va fi postată pe BOOKMAG si va fi premiată cu cărţi la alegere în valoare de 200 lei.

cei trei care vor alege vor fi:

virginia costeschi (jurnalist cultural BookMag)

alexandra rusu (coodonator strada ficţiunii şi booktopia)

şi dragos c butuzea (bloggăr chestii livresti).

prima temă - ROMANUL DE DRAGOSTE.
dacă v-a plăcut cândva un roman de dragoste, scrieţi o impresie personală despre el pe blogul vostru.
faceţi link la bookmag la voi şi puneţi un link la noi (la comentarii).
după 2 săptămâni, vom anunţa câştigătorul.
chiar dacă nu câştigaţi de prima dată, cititorii blogului vostru vor câştiga din experienţa voastră de cititor. 

vă aşteptăm impresiile şi suntem nerabdatori să citim impresii bune. mai multe AICI.

diminutivuţele românaşului de zi cu zi

păstrez aceeşi stupoare, auzind în ultmii ani folosirea până la greţoşenie a diminutivelor în vocabularul de zi cu zi al românilor, mai ales în servicii - restaurant, magazin, hotel etc.

spre pildă, la restaurant, parcă e o amnezie totală de ciorbă de vacă, toţi îmi recomandă ciorbiţă de văcuţă. iar după ce consult preţul din lista de bucate, dacă mi-e foame (nu fomiţă), nu mă gândesc nicidecum la câteva ciozvârţele pierdute într-un degetar de zeamă, ci la cogeamitea bolu' "cu vârf".

tocana e tocăniţă, friptura e fripturică, salata e sălăţică, micii sunt mititei, pâinea e pâinică - totul e parcă gătit în liliput, m-aştept ca după-aceste cuvinte, să vină-o vrajă iar ospătarul să se transforme puf! într-un pitic din twin peaks. mai lipsesc cartofiorii prăjiţei sau iahniuţa de fasolică cu ciolănel afumăţel.

m-am gândit, poate-o fi vreun efect placebo aicea, după ce mă ghiftuiesc bine, plec cu ideea că am mâncat fin: nicidecum o ciorbă, o fasole, ci o ciorbiţă, o fasolică... deşi, când vine nota, liliputul devine brusc brobdingnag, n-am de plată vreo sumiţă sau niscaiva bănuţi - iarăşi un diminutiv care mă căpiază şi mă duce cu gândul la nişte firfirici care mi se scurg printre degete / degeţele - ci bănet de-a dreptul (mie, unul, bănet mi-ar plăcea să câştig tot timpul).

sunt pus s-aştept o secundiţă sau un momenţel. pun cumpărăturile în punguţă. la spital iau o pastiluţă, la braţ mi se pune branulica. 

pe de altă parte, nimeni cred că nu vrea să aibă de-a face cu şpăguţa, bacşişelul, sălărelul, sau cu vreun doctoraş, preoţel sau avocăţel. sau în pat, cu vreo puţică sau vreo păsărică. 

o dovadă - zic eu despre cei ce folosesc diminutivele - a infantilităţii emoţionale. 

şi nici măcar nu amuză.

ilustraţie de valentin tănase