să fim cu toţii eretici

cum spuneam şi la prima carte, după ce o închizi, nu ştii ce-ai citit. pentru că vasile ernu este un tip extrem de inteligent: ştie că nu face literatură, aşa că preferă să citeze din bulgakov, cehov şi ahmatova; ştie că nu face eseistică - nu are bibliografie. însă mai ştie că are ceva de spus, perspective pe care trebuie să le aştearnă cumva. perspective ce deschid discuţii fertile, ce lămuresc îndoieli.

aşa că foloseşte trucuri: trucurile gândirilor "parşive" le folosesc doar pentru a răsturna anumite idei standardizate, pentru a face un efort de a gândi în contrasens, ceea ce te ajută să înţelegi clişeele şi ideile fixe primite de-a gata. (p.135)

iată idei. câteva:

- comunismul folosea teroarea cuvântului, capitalismul foloseşte teroarea banului;

- gradul de fericire (personală) era mai mare în comunism decât este acum în capitalism;

- ceauşescu n-a existat, a fost doar o proiecţie a întregului popor - de care suntem cu toţii responsabili

- dracula lui bram stoker este o imagine metaforică foarte bună a percepţiei occidentului faţă de periferie (noi, esticii, suntem vampirii pe care vor să-i civilizeze, să le mai bage un ţăruş în inimă);

- literatura este considerată una mare numai dacă e sprijinită de forţa militară/politică;

- cel mai mare duşman al credinţei este împrumutul bancar;

- postmodernismul a pierdut nu doar trecutul, ci şi viitorul: fiecare nouă generaţie de unealtă/om are impresia că omul încpe şi se termină cu ea.(p.241)

- terorismul este important nu pentru occident, ci pentru cultura care l-a născut;

- gulagul a devenit o farsă care ia forma unui glamour gulag;

- cu cât indivizii sunt mai curajoşi, cu atât sistemul represiv devine mai flexibil şi încearcă să-şi găsească raporturi de putere (p.113)

- în gulag, unde relaţiile umane nu mai au nimic politic, numai poezia reumanizează, recreînd minimele relaţii politice (vasile ernu înţelege aici politicul ca act de salvare - de discutat)

- istoria este un instrument, nu un adevăr: cine deţine Puterea are şi capacitatea de a transfera sensuri, interpretări, de-a legitima noi funcţii unor oameni sau ale unor corpuri. fortificările morale apar întotdeauna post-factum. (p.171)

pentru mine, cel mai fain lucru este soluţia pe care o propune ernu împotriva societăţii alienante de azi: să fii eretic, să te plasezi cât mai departe de centrele de putere actuale, cât mai periferic, iar ca să nu te întinezi, trebuie să nu vorbeşti limba Cezarului şi să nu stai la masă cu el. (p.221) singurii oameni liberi sunt azi contrabandiştii şi escrocii (p.169) :)

în sfârşit, ceva nou în lumea noastră editorială de azi. fiecare epistolă (căci aceasta e forma cărţii) poate sta la începutul unei dezbateri.

ps: uitasem să scriu de ironia ce răzbate prin fiecare filă chiar şi când crezi că vorbeşte serios. lucru neobişnuit la noi, românii, care suntem fie patetici, fie miştocari...

vasile ernu, ultimii eretici ai imperiului, editura polirom, iaşi, 2009, 310 pagini

coperta de laurenţiu midvichi

cum a fost la lecturi urbane

sunt un cititor comun în mijloacele de transport în comun, aşa că lectura pentru mine nu e o noutate.

aseară însă, noutatea a fost numărul mare de participanţi pe care i-am întâlnit cu cărţi în mână în metrou. în numele unei acţiuni, lecturi urbane, organizată de civika.ro (adrian ciubotaru şi dan dumitrescu, organizatori).

iar excelentă a fost ideea împărţirii de cărţi călătorilor ne-cititori, cu alte cuvinte transformarea unui mediu plictisitor şi înstrăinător într-unul interesant şi colectiv. în lumea noastră grăbită şi agitată, oamenii au putut câştiga timp. şi o lume în plus, a cărţii.

excepţional este cum câţiva oameni inimoşi s-au gândit la asta. să facă misionarism livresc. de aseară, nu m-am mai simţit singur.

a mai scris chinezu aici.
fotografia cu mine e din evenimentul zilei :)

punct. şi de la capăt

recent, pe un blog, am găsit un citat din haruki murakami (kafka la malul mării), despre androginii primordiali, care autorului pesemne că i-a plăcut mult. de fapt, citatul e din banchetul de platon.

aseară, am citit un text absurd scris de un tânăr. care nu-l citise nici pe kafka, nici pe ionesco, nici pe beckett.

evident, e super entuziasmul tineretului pentru chestiile geniale, dar oare, din neştiinţă, nu greşesc, repetându-le?

mi-aduc aminte de un text de începuturi al lui mircea eliade, despre un autor care se prezintă la un redactor cu câteva texte iar acesta, după ce le citeşte, îi spune că textele sunt geniale, dar ele sunt madame bovary, cei trei muşchetari etc. şi au mai fost scrise deja de alţii.

oare, paradoxal, în epoca internetului/comunicării/gugălului, suntem "condamnaţi" să ne izolăm în lumea noastră prezentă şi condamnaţi să repetăm ceea ce alţii au făcut înaintea noastră, poate mult mai bine?

şi nu înţeleg oamenii care scriu proză psihologică şi nu l-au citit pe proust, care scriu poză absurdă şi nu l-au citit pe beckett, care scriu proză erotică şi nu l-au citit pe apollinaire, care scriu povestiri şi nu l-au citit pe cehov.

avantajele gripei porcine la români

poza de aici.

lecturi urbane

lecturi urbane este un proiect de implicare civică iniţiat de civika.ro ce are scopul de-a promova lectura în locurile publice şi în mijloacele de transport în comun.

prima ediţie lecturi urbane va avea loc azi, 3 noiembrie 2009, ora 19:00.
ne vom întâlni la staţia de metrou aviatorilor, iar prima ruta va fi aviatorilor – tineretului – pipera.

lecturi urbane va fi organizat în bucuresti o dată la două săptămâni, iar durata evenimentului (în mod estimativ) va fi de 1h şi 30 minute.

s-au adunat multe cărţi pe care au fost lipite stickere şi care vor fi împărţite în metrou. cei care doresc să aducă cărţi pentru a fi împărţite în metrou, pot veni cu ele în ziua evenimentului.

a fost obţinută aprobarea de la metrorex pentru a filma/fotografia, iar confirmările din partea unor jurnalişti şi persoane publice sunt aproape definitivate.

banalitatea pe blog

aceasta este o banalitate.

puţină politică - cetăţean şi preşedinte