ion de rebreanu

platitudine de plăcintărie şi mediocritate totală. ochi mort, minte somnolentă. un artist se spânzură şi nu dă la tipar asemenea rezultate. demnitatea literară îţi impune un rol activ în spectacol, o atitudine în cuvinte, o frântură în imagini, o iuţire şi o abreviere lapidară, un ritm - o mie şi una de sarcini pe care trebuie neapărat să le răstoarne scriitorul. ceva să umble prin fundul cuvintelor, să le reînsufleţească, să le croască un destin, să le stăpânească şi să le comande. limba nu poate să fie o magazie şi un depou de unelte sterpe ca dicţionarul, decât în cărţile proaste.

o carte în care ţi-e cu neputinţă să treci peste douăzeci şi şapte de pagini, câte am avut puterea să îndurăm în ion, nu este cartea unui scriitor. o carte în care de-a lungul acestui imens număr de pagini nu găsesc o invenţie, o surpriză, o lumină, nimic care să mă intereseze, cu toată marea mea bunăvoinţă, e-o carte de registratură, nu de scriitor...

autorul lui ion a căzut într-o putină cu clei în care se zbate, şi când vrea să iasă cade înapoi şi reîncepe. ion merita un titlu mai adecvat: musca şi sosul.

am hotărât...

... să-l ignor.
păi ce credeaţi? că mă las eu aşa uşor? păi mă iau eu de thomas mann, de salinger, de mihăieş şi de patapievici – ca să mă las influenţat de o părere?

sunt extrem de bucuros şi mult flatat – nu cred că merit – de încurajări şi sprijin, şi nu înţeleg cum de aţi înţeles că mă las... dinadins n-am fost explicit...

şi cum să fiu, când mă ocup de chestii livreşti, care înseamnă imaginaţie, joc, lumi noi, perspective uimitoare şi spirit fin, şi nu încrâncenare, obtuzitate şi resentimente.

p.s. iar mie alex leo şerban mi-e simpatic.

"aproximativ doi ani"

se pare că un blogger, nu nominalizez, căruia i-a plăcut să deconspire pe cineva "din branşă", a pornit acum să "conspire" împotriva altora (patric, de exemplu), aşa funcţionează el (o fi român?).

aşa încât, din cauza lui şi din spirit de branşă, am hotărât.

întrebări beletristice

leapşă simpatică de la tomata cu scufiţă:

1) ce autor apare cel mai des la tine în bibliotecã?
balzac, cu 13 volume.
2) din ce carte ai mai multe exemplare?
din nici una.
3) de ce personaj de ficţiune eşti sau ai fost amorezat în secret?
am fost de Doamna T, am făcut nişte proiecţii de mai mare dragul...
4) ce carte ai citit cel mai des?
cei trei muşchetari, de vreo 5 ori.
5) care era cartea ta preferată la 10 ani?
mărgica albastră, dar nu mai ştiu autorul, parcă un polonez.
6) care a fost cea mai proastă carte citită anul trecut?
franny şi zooey.
7) care a fost cea mai bună carte citită anul trecut?
ora de germană de siegfried lenz.
8)dacă ar trebui să obligi pe cineva să citească o carte, care ar fi aceea?
don quijote.
9) cine crezi că ar trebui să câştige premiul nobel pentru literatură?
llosa.
10) ce carte ti-ar plăcea să vezi ecranizată?
nici una.
11) descrie visul cel mai straniu care să fi inclus un scriitor, o carte, sau un personaj literar?
măcar în vis scap de cărţi.
12) care e cartea cea mai puţin cultă pe care ai citit-o ca adult?
un roman de sandra brown din seria texas.
13) care e cartea cea mai dificilă pe care citit-o?
moartea lui vergiliu de broch.
14) preferi autorii francezi sau ruşi?
ruşi, fără îndoială.
15) shakespeare, milton, sau chaucer?
shakespeare.
16) ce te deranjează cel mai mult în activitatea lecturii?
nimic.
17) care e romanul tău favorit?
anna karenina.
18) joci ceva?
nu.
19) povestiri scurte, schiţe?
înţeleg că trebuie să răspund care sunt povestirile favorite. toate de cehov.
20) non-ficţiune?
memoriile lui eliade.
21) scriitorul favorit?
proust.
22) ce scriitor crezi că este supraevaluat?
marquez.
23) ce carte ţi-ai lua pe o insulă pustie?
proust.
24) şi…acum ce citeşti?
ceva excelent de o autoare româncă.

o dau mai departe lui raul şi oricui.

elogiu prozei lui Llosa

grozav!
îmi vin în minte toate superlativele livreşti - regal stilistic, orgasm estetic, deliciu cititoricesc!

romanul e scurt, deci bun. despre o căsnicie - mama vitregă, tatăl, fiul şi servitoarea. tatăl se cheamă rigoberto şi e un zeu al cărei templu e baia (llosa face, de pildă, şi ca simpla căcare să fie un ritual plin de rafinament livresc), iar împărăţia, patul, în care îl aşteaptă soţia sa lubrică. aceasta, dona lucrecia, e o adevărată venus din lima. mai e fiul puber, cam malefic - un drăcuşor mic pe care-l îndrăgeşti imediat.

pe lângă aceste scene de alcov, llosa exersează câteva exerciţii de imaginaţie şi stil şi erotism pe marginea câtorva picturi, (la persoana I, din perspectiva unui personaj al picturii) de la cele clasice, chiar religioase, până la cele fantastice şi abstracte.

ce mai, o capodoperă mică care m-a făcut să uit de greoiul război al sfârşitului lumii şi de ilizibilitatea casei verzi.

... eu mă voi căţăra pe spatele ei şi mă voi rostogoli pe satinata-i geografie a trupului, iar ea va fremăta la atingerea aripilor mele în cele mai prielnice locuri şi mă voi zbengui ca un căţelandru năuc pe molatica pernă a pântecelui ei. zburdălniciile mele o fac să râdă şi-i încing trupul până-l transformă în jăratic. când râde sfârcurile îi devin vârtoase şi i se înalţă de parcă o nevăzută gură ar suge din ele, iar muşchii pântecului îi vibrează sub neteda piele îmbibată-n miresme de vanilie, sugerând bogata comoară ascunsă de moliciuni şi seve ale intimităţii sale. (p.93)

mario vargas llosa, elogiu mamei vitrege, ed. humanitas, buc, 1998, traducere (remarcabilă) de alma maria moldovan, 176 p

tabloul: francois bouchet, diana dupa baie