gay?

aflu de la gramo c-a-nceput gayfest 2009. e şi un proiect cultural, ceea ce e în regulă.

pentru mine, noţiunea importată de gay nu există. pentru că există cea culturală a homoerotismului lui michelangelo, a lui walt witman, a lui goethe, a lui thomas mann şi-a lui gore vidal. există seraphita lui balzac. există invertiţii lui proust. există virginia woolf.

paradele de pe străzi, care atrag din partea celor "normali" îmbrânceli şi insulte, mi se par inutile, scălâmbăielile travestiţilor în public, ridicole.
ofensiva mediatică a oricăror "minoritari" prin care doar îşi afirmă "minoritatea" e pentru mine de neînţeles. la fel ca drepturile fără obligaţii.

iar în ceea ce priveşte schimbarea mentalităţii, aceasta cred că se face prin educaţie, de-a lungul a generaţii. succes!

sursa desenului aici.

un film interesant - vizitatorul (2007)

filmul începe ciudat, tăieturi dintr-o viaţă teribil de fastidioasă a unui profesor american - şi a tuturor - pe la cinci decenii şi jumate (cred).

până când un om vine din siria să-i aducă profesorului pofta de viaţă. un emigrant. care-l învaţă să cânte la tobe. să renunţe la scorţoşenia universitară. să întâlnească şi-o femeie (pe frumoasa actriţă irsaeliană hiam abbass). şi să-şi dea seama că sistemul politic e acelaşi în sua ca în siria.

i-aş putea găsi filmului hibe, în sensul că e stânjenitor de corect politic. dar e un film bun american.

un concert şi un blog

am fost ieri pentru prima oară la un concert la sala radio - până acum o vizitasem doar la primele târguri de carte gaudeamus.
programul a cuprins un concert de paganini (concertul nr.3 în mi major pentru vioară şi orchestră cu alexandr dubach - am ascultat interpretări de paganini şi mai bune!) şi simfonia faust de franz liszt (ştiaţi că era ungur, nu?).

pot spune că cea mai mare impresie mi-a făcut-o simfonia - evident a contat şi contribuţia lui Goethe aici - partea a doua a simfoniei, intitulată gretchen/margareta, un poem muzical uimitor. ascultaţi, vă rog, cu răbdare - şi, dacă se poate, de mai multe ori - dialogul între oboi şi violă (prima temă) - când dracu încă nu se bagă:



S-a dus tihna mea,
Mi-e inima scrum;
Şi nu le mai aflu
Nicăieri şi nicicum.

Când cu el nu sunt
Mă simt ca-n mormânt,
În lume mi-e-atât
De amar şi urât.

Sărmanul meu cap
S-a zdruncinat,
Sărmanul meu gând
S-a măcinat.

S-a dus tihna mea,
Mi-e inima scrum;
Şi nu le mai aflu
Nicăieri şi nicicum.
(trad. şt. aug. doinaş, ed. univers, 1982, p.141-142)

*

tot aseară, i-am întîlnit aici pe tinerii creatori ai unui blog închinat muzicii, atât clasice, cât şi contemporane - 433, refugiu experimental. şi pentru că vor să contribuie la nevoia noastră de cultură muzicală, şi pentru că au nevoie de sprijin şi sugestii, vă aşteaptă cu drag.

voilà pourquoi j'aime montmartre

am primit de la polirom...

un filmuleţ de prezentare a unui roman cică mişto... nu-l postam, dacă nu era cu tineri...