haneke şoc

probabil că una dintre ideile obsedante ale regizorului austriac constă în aceea că vinovăţiile copilăriei trebuie "plătite". conştiinţa nimănui nu-i fără pată, mai ales în copilărie, pare să spună haneke la fel ca dürrenmatt undeva. aşa şi aici, în filmul caché (2005): un om de televiziune trebuie să sufere cumva pentru o răutate pe care a "comis-o în copilărie".

viaţa îi este dată peste cap, de la familie la slujbă. de fapt care viaţă? ne putem întreba mai departe, urmărind casetele înregistrate cu "viaţa" lui. uimitor, viaţa lui începuse şi se terminase în copilărie.

un film lent, ca şi panglica albă, în care putem găsi o mulţime de înţelesuri pe care să le discutăm - pe multe în contradictoriu - cu prietenele/prietenii.

ps. e în film un apartament tapetat cu o bibliotecă de mai mare dragul! :)

fără cuvinte

[dragos c]













It was many and many a year ago,
In a kingdom by the sea,
That a maiden there lived whom you may know
By the name of ANNABEL LEE;
And this maiden she lived with no other thought
Than to love and be loved by me.

I was a child and she was a child,
In this kingdom by the sea;
But we loved with a love that was more than love-
I and my Annabel Lee;
With a love that the winged seraphs of heaven
Coveted her and me.

And this was the reason that, long ago,
In this kingdom by the sea,
A wind blew out of a cloud, chilling
My beautiful Annabel Lee;
So that her highborn kinsman came
And bore her away from me,
To shut her up in a sepulchre
In this kingdom by the sea.

The angels, not half so happy in heaven,
Went envying her and me-
Yes!- that was the reason (as all men know,
In this kingdom by the sea)
That the wind came out of the cloud by night,
Chilling and killing my Annabel Lee.

But our love it was stronger by far than the love
Of those who were older than we-
Of many far wiser than we-
And neither the angels in heaven above,
Nor the demons down under the sea,
Can ever dissever my soul from the soul
Of the beautiful Annabel Lee.

For the moon never beams without bringing me dreams
Of the beautiful Annabel Lee;
And the stars never rise but I feel the bright eyes
Of the beautiful Annabel Lee;
And so, all the night-tide, I lie down by the side
Of my darling- my darling- my life and my bride,
In the sepulchre there by the sea,
In her tomb by the sounding sea.

[strelnikov]




it's dreamy weather we're on
you waved your crooked wand
along an icy pond with a frozen moon
a murder of silhouette crows i saw
and the tears on my face
and the skates on the pond
they spell Alice

i disappear in your name
but you must wait for me
somewhere across the sea
there's a wreck of a ship
your hair is like meadow grass on the tide
and the raindrops on my window
and the ice in my drink
baby all i can think of is Alice

magnus enzensberger

RONDEAU

Reden ist leicht.

Aber Wörter kann man nicht essen.
Also backe Brot.
Brot backen ist schwer.
Also werde Bäcker.

Aber in einem Brot kann man nicht wohnen.
Also bau Häuser.
Häuser bauen ist schwer.
Also werde Maurer.

Aber auf einen Berg kann man kein Haus bauen.
Also versetze den Berg.
Berge versetzen ist schwer.
Also werde Prophet.

Aber Gedanken kann man nicht hören.
Also rede.
Reden ist schwer.
Also werde was du bist.

und murmle weiter vor dich hin,
unnützes Geschöpf.


________________________________

RONDEAU

Să vorbeşti e uşor.

Însă vorbele nu se pot mânca.
Deci coace pâine.
Să coci pâine e greu.
Dec fă-te brutar.

Însă în pâine nu se poate sta.
Deci clădeşte case.
Să clădeşti case e greu.
Deci fă-te zidar.

Însă pe un munte nu poţi zidi case.
Deci mută muntele.
Să muţi munţii e greu.
Deci fă-te profet.

Însă gândurile nu se pot auzi.
Deci vorbeşte.
Să vorbeşti e greu.
Deci fă-te ceea ce eşti.

şi murmură mai departe pentru tine,
făptură nefolositoare.


traducere de ileana mălăncioiu şi aurelian state, în
hans magnus enzensberger, sfârşitul bufniţelor, editura univers, bucureşti, 1974, p.73

"speţa" curtea veche

evident, e trist când o firmă care produce cultură are probleme ce-o ameninţă cu dispariţia.
e trist când o firmă are probleme. pe care trebuie să le rezolve. sau nu.
este o lege a capitalismului, în virtutea căreia există firma.

raţional
nu ştiu care sunt condiţiile sub care "curtea veche" a încheiat contractul de închiriere. nu ştiu care sunt hotărârile instanţei referitoare la imobil. oricum ar fi, trebuie să lăsăm instituţiile care trebuie să rezolve să rezolve.

emoţional
cert este că empatizez cu o editură când se confruntă cu necazuri, în loc să tipărească cărţi. cum nu am empatizat cu o editură când nu s-a comportat profesionist faţă de un autor.

acţiuni
poate ar trebui să facem un miting în faţa poliţiei sau a judecătoriei care nu şi-au făcut treaba. atunci am avea obligaţia să le cerem ceva, în schimbul banilor pe care îi scoatem din buzunarul nostru în buzunarul lor.

despre ce s-a întâmplat ieri aici.

cheia

duncan thaw este un tânăr şcolar. care într-o zi caută o cheie:

cheia era mică şi cu o formă precisă, însă avea o utilizare cu totul generală şi cu totul particulară. odată găsită, ar rezolva orice problemă: astmul, temele, timiditatea faţă de kate caldwell, teama de războiul atomic; cheia ar face tot ce e dureros, inutil şi greşit să devină plăcut, armonios şi bun.*

şi duncan o caută prin biblioteci, pe stradă, pe-o hârtie adusă de vânt, şoptită de vreun necunoscut.


nu asta căutăm cu toţii, cheia? - fie c-o numim credinţă, ideologie, căsnicie, politică, destin.

în romanul lui lewis carroll, alice găseşte cheia, dar cocoţată sus, pe masa transparentă, iar ea e prea mică s-o ajungă...


__________________
* alasdair gray, lanark, editura polirom, iaşi, 2008, traducere de magda teodorescu, p. 220 pagini

imaginile aparţin autorului, alasdair gray, de aici.