După 70 de ani

Chestionarul lui Cătălin

Un prieten, Cătălin (13 ani) mi-a propus câteva întrebări livreşti, la care răspund cu mare plăcere, căci mi-a adus aminte de oracolele din şcoală:

1. Care este cea mai bună carte citită de tine?
Don Quijote
2. Ai făcut cadou cărţi?
Da, de cele mai multe ori.
3. Care este viitorul literaturii?
Unul bun, ca şi până acum – de însoţitoare a omului doritor de poveşti.
4. În ce limbi ai citit cărţi?
În cele pe care le cunosc: româna, franceza şi engleza.
5. Ce cărţi "celebre" nu ţi-au plăcut?
E o listă lungă: Iliada, Afinităţile elective, Mânăstirea din Parma, Demonii, Portretul artistului în tinereţe, Muntele vrăjit, Absalom, absalom!, nimic de Gide.
6. Ce ţară a produs cea mai buna literatură?
Părerea mea este că ruşii (inclusiv URSS)
7. Iei notiţe din cărţile pe care le citeşti?
Din beletristică mai rar, dar din filozofie şi ştiinţă, da, fac fişe.
8. Cam câte cărţi ai citit până acum?
Cred că în jur de o mie.
9. Cu ce cărţi ai dormit în braţe de plictiseală?
Caut să pun cartea deoparte înainte de-a adormi, pentru a n-o îndoi sau rupe.
10. Ce înseamnă cărţile pentru tine?
O pasiune.
11. Care este cea mai scumpă carte pe care ai cumpărat-o?
Pai cred ca À la récherche du temps perdu, pentru c-a fost in euro. În lei, am luat acum câţiva ani cele 4 tomuri groase de filozofie ante-platoniciană.
12. Care este cel mai tare final la o carte citită?
Cel din Fiinţa răului de William Diehl
13. Care este cea mai influentă carte citită de tine?
Memoriile lui Mircea Eliade.
14 Care scriitor te-a influenţat cel mai mult ?
A fost un filozof, Friedrich Nietzsche.
15. Cât de repede citeşti o carte?
Păi de la câteva ore la câteva luni.
16. Poate literatura să schimbe lumea?
Evident, a făcut-o Homer, Dickens, Dostoievski, Orwell ş.a.

Propun acest chestionar ca leapşă următorilor: adi, ionuca, luciat, white noise, zum, anda grarup, adina, ameer, alexandru, cezar, tapirul, capricornk, mayuma, cinabru, silviu, isuciu, gramoşii, pantacruel, arthur, lorin, oompa, raul, alex, als şi oricui doreşte să răspundă.

Chestii PROUSTeşti 4

Nos désirs vont s’interférant, et dans la confusion de l’existence, il est rare qu’un bonheur vienne justement se poser sur le désir qui l’avait réclamé. Marcel Proust*

Pentru c-aşa cum zice Proust, fericirea rareori se potriveşte dorinţelor noastre, îmi fac fericiri mici :
Mă bucur, de fiecare dată când mă plimb noaptea pe-afară, de lumina lunii,
M-amestec printre oameni şi le caut frumuseţea,
Merg prin librării şi anticariate, unde răsfoiesc cărţi pe care nu le voi citi niciodată,
Fixez mirarea necunoscuţilor când mă surprind zâmbind tot timpul,
Merg prin ploaie,
Renunţ deseori - la timpul vieţii mele, la gânduri, la obiecte,
Scriu aici, chiar dacă n-am chef întotdeauna –
__________________________
*À la recherche du temps perdu, Editions Gallimard, 1999, p.391, texte établi sous la direction de Jean-Yves Tadié

Cinéma de merde

Cum îmi plac sălile de cinema vechi, ador să văd filmele aici şi nu la mall (unde miroase a floricele râncede/ciorapi nespălaţi). Aşa c-am fugit să văd Entre les murs (În clasă??) la Patria – cinematograf central, pe Magheru!
Casiera-mi zice:
- N-am să vă dau rest la un milion de lei. Iar sala nu e încălzită!
Mai trebuie să spun că m-am enervat şi mi-am băgat... banii-n buzunar?
Săptămâna trecută, joi seară, m-am gândit să văd acelaşi film la Europa. Neaşteptat, cinematograful, cică european, era închis iar spectacolul suspendat.
Mi-am băgat din nou.

Habar n-am cine conduce ROMÂNIAFILM sau cine administrează aceste cinematografe, dar io i-aş da afară pentru că, vizavi de orientarea spre client, mănâncă pâinea degeaba.

A dispărut Pif

Nu ştiu ce a însemnat pentru alţii revista Pif (decât pentru Ion Manolescu) – însă pentru mine a însemnat foarte multe.
A însemnat primul meu contact cu Banda Desenată, cea profesionistă, de volum – exista şi la noi în Luminiţa, Şoimii patriei şi Cutezătorii vreo două pagini...
A însemnat primul contact cu imaginaţia (nu ştiam franceză).
A însemnat primul contact cu istoria şi cu aventura – Fanfan, Rahan etc.
A însemnat primele mele desene, apoi primele Benzi Desenate făcute de mine.
A însemnat prietenii legate şi desfăcute datorită/din cauza acestei reviste.
A însemnat primele mele achiziţii pe bani sau pe obiecte.
A însemnat un univers al copilăriei.

Care iată, acum a dispărut. A devenit legendă...

Teama de aproapele

Îmi place tare mult să mă joc cu copiii, care nu se sfiesc de apropieri si atingeri, de mirosuri şi murdărie.
De asemenea, nu-mi place, dar nu mă feresc ca de ciumă de cei mai în vârstă cărora – mai ales în aglomeraţie – le place să intre-n tine ca o boală.
În schimb, am remarcat un lucru – că cei mai tineri au oroare de atingeri.

Mi s-a intâmplat, mai ales în călătoriile mele dese cu autocarul la Constanţa, să m-aşez lângă vreo studentă sau lângă vreun student şi, cum scaunele sunt strâmte, să fiu nevoit s-ating din greşeală pe aproapele meu de călătorie – fie pe genunchi, fie pe umăr. Şi-i simt pe toţi cum se strâng în ei ca un arici, parc-ar vrea, dac-ar putea, să iasă pe geam. Ba ştiu pe cineva care, atinsă find, îi vine să-l omoare de-a dreptul pe celălalt.(Evident, nu mă refer în nici un caz la gesturile asumat sexuale.)

Şi stau şi mă întreb ce-i cu tinerii? Să fie timiditate, pudoare sau lipsa de experienţă socială?