Slumdog millionairenu se poate spune că filmul nu-i în linia celor americane, adică un hisminplis:
o copilărie nefericită, o mahala, un frate trădător, iubire imposibilă (evident, Taj Mahal-ul, doar e vorba de India) şi alte clişee h(b)ollywood-iene.
- aţi vrut să vedeţi puţin din adevărata Indie, domnule? iată! spuse băiatul cu ochiul învineţit de un poliţist. - uite şi puţin din adevărata Americă, fiule, spune turistul şi-i dă nişte bani.
însă.
mi-a plăcut, alături de teoria karmei transpusă cinematografic à la Coehlo, că filmul dă o imagine. mai puţin cunoscută asupra Indiei contemporane. sau chiar necunoscută nouă, europenilor, îmbătaţi de bhagavadgite şi upanişade. n-avem idee cum trăieşte un om acolo. crunt adică. la extremele când ale unei civilizaţii occidentalizate/globalizate, cînd ale uneia tradiţionale (era să zic înapoiate). e ceva cam în genul României, unde în loc de 23 de milioane, sunt de peste patruzeci de ori mai mult.
ah, era să uit, mi-au mai plăcut micuţii actori indieni, care nu erau ei Shirley Temple, dar mi-au făcut filmul suportabil. şi muzica, evident...
şi apropo, există şi o carte ce va apărea tradusă şi în româneşte (de cine n-o să vă vină să credeţi - da, e vorba de ea, marea şi unica Irina Margareta Nistor) la Editura Taj a Adelinei Patrichi.
film de oscar?
hm...
o copilărie nefericită, o mahala, un frate trădător, iubire imposibilă (evident, Taj Mahal-ul, doar e vorba de India) şi alte clişee h(b)ollywood-iene.
- aţi vrut să vedeţi puţin din adevărata Indie, domnule? iată! spuse băiatul cu ochiul învineţit de un poliţist. - uite şi puţin din adevărata Americă, fiule, spune turistul şi-i dă nişte bani.
însă.
mi-a plăcut, alături de teoria karmei transpusă cinematografic à la Coehlo, că filmul dă o imagine. mai puţin cunoscută asupra Indiei contemporane. sau chiar necunoscută nouă, europenilor, îmbătaţi de bhagavadgite şi upanişade. n-avem idee cum trăieşte un om acolo. crunt adică. la extremele când ale unei civilizaţii occidentalizate/globalizate, cînd ale uneia tradiţionale (era să zic înapoiate). e ceva cam în genul României, unde în loc de 23 de milioane, sunt de peste patruzeci de ori mai mult.
ah, era să uit, mi-au mai plăcut micuţii actori indieni, care nu erau ei Shirley Temple, dar mi-au făcut filmul suportabil. şi muzica, evident...
şi apropo, există şi o carte ce va apărea tradusă şi în româneşte (de cine n-o să vă vină să credeţi - da, e vorba de ea, marea şi unica Irina Margareta Nistor) la Editura Taj a Adelinei Patrichi.film de oscar?
hm...



