detectivism livresc

pentru că făcut detectivistică livrescă timp de câteva ore, urmând indiciile concursului meu, michelle a ales inimă atât de albă a lui javier marias.
îmi pare bine să dăruiesc o carte cuiva care s-a străduit pentru ea.

sondaj

în ciuda propunerii cuiva de-a posta un fragment de proză propriu pe acest blog – datorită căreia am început şi-un sondaj - criteriul pe care l-am ales, anume de a-mi plăcea mie ceea ce să postez a funcţionat.
oricum, mulţumesc celor care-au răspuns. şi pentru că doar 48% au spus că da, le-ar plăcea să citească pe acest blog fragmente literare scrise de alţii, m-am hotărât să nu.
înţelegeţi voi ce şi cum...

concursul s-a incheiat

FELICITĂRI!

câştigatoarea este michelle. te rog să-mi trimiţi pe mail (dragosbutuzea@yahoo.com) datele de contact - dacă eşti din bucuresti, ne putem întâlni săptămâna viitoare - împreună cu volumul la alegere dintre cărţile despre care am scris pe blog de-a lungul timpului.

p.s. - nu credeam că va ghici cineva şi eram foarte sigur! hm. dar mă bucur mult că ştie lumea de peter handke.

concurs mare concurs - indiciul 6

ref. concurs, indiciul 6 - romancierul a fost sursa mai multor scandaluri, literare sau politice.

la furat de pepeni

ce este cu cartea asta? m-am întrebat tare descumpănit după ce-am terminat-o aseară, tot aseară am început-o. roman nu este, poem – în sens gogoliano-arghezian – nu e, eseu nu, de fapt poate fi toate la un loc… variaţiuni pe tema violului, a instinctului versus raţiune – pedanterii sau slobozenii verbale (asta vine de la slobod la gură)…

se ia ideea borgesiană a celuilalt – Nora A şi Nora B –, apoi un fapt divers – un viol urmat de un raclaj asupra unei ţigăncuşe de 10 ani. apoi se amestecă, cum spune scriitoarea însăşi (sau cealaltă) toate întâmplările proprii cu cele ale ţigăncuşei.

n-aş putea să povestesc ce mi-a plăcut, pe unii – pe femei mai ales (o persoană deja mi-a confirmat) le va şoca tema sfârtecării pruncului nenăscut filmul lui mungiu mi s-a părut mic copil faţă de carte:

palma foarte mică, foarte albă, cu degetele desfăcute a făcut pleosc în ligheanul de tablă aşezat pe burta mea, plin de măruntaie înotând în zemuri, pe care-l ţineam, cum stam întinsă pe masa din sufragerie, cu degetele încleştate de margini. Erau şi câteva instrumente mari de metal înăuntru, linguri ciudate, cleşti, cuţite curbate cu lame tăioase, şuruburi lungi, ace... genunchii mei ridicaţi semănau cu două oi legate de picioare de-a dreapta şi de-a stânga butucului, tresărind din când în când nu de frică, de oboseală (p.6)

poate că e fapt femeile sunt violatoarele, nu bărbaţii. Femeile cu burţile şi buricele la vedere, cu inelele agăţate de buze, de nări, de sprâncene, de sfârcurile ieşind nevinovate din bluză, întotdeauna ca din întâmplare, de picioarele ridicate cu genunchii îndoiţi, agăţate de coapsele băieţilor pe peronul metroului. (p.72)

ba da, mi-a plăcut onestitatea autentică – fără rezerve, întotdeauna fără rezerve, cum spune ea însăşi, a autoarei. frazele curg limpezi, solilocviu în genul molly bloom, ce pare nici măcar retuşat, une poetique de l’inachevement.

ps. dar tot sexagenara şi tânărul mi-a plăcut mai mult!...

nora iuga, hai să furăm pepeni, ed polirom, 2009, 209 p.

în lumea femeilor...

în weekend am fost pe la embassy (ca să vedeţi ce trendy sunt!), unde am găsit pe o masă o revistă numită pe tocuri. cum aşteptam pe cineva, am răsfoit-o curios şi, pe lângă alte chestii de modă femeieşti - accesorii, cosmetice bla-bla -, am dat de două articole:

unul, al ioanei ştefănescu vorbea despre bucureştiul vechi,
celălalt, al lui nicuşor dan, preşedintele asociaţiei "salvaţi bucureştiul", evident, tot despre capitala noastră dragă.

oricum, întârzierea a fost benefică... şi nu ştiu de ce am scris aici despre aşa ceva...

revista este online aici.