6 octombrie 2009

meniu de criză - cărţi româneşti

am de gând să recuperez câţiva scriitori români contemporani mai vechi

mai întâi stau cele trei romane clasice ale literaturii contemporane - romanele anilor '70:
- cartea milionarului de ştefan bănulescu - s-o recitesc (a treia oară)
- lumea în două zile de george bălăiţă - de finalizat
- bunavestire de nicolae breban - de finalizat



apoi coaja lucrurilor de adrian oţoiu - de finalizat. şi, poate, dimineaţa pierdută a gabrielei adameşteanu...

5 octombrie 2009

la cenaclu, iar


sorin tudor, organizatorul unui nou cenaclu pentru tinerii impetuoşi - recitiri.ro, m-a invitat în mod oficial să-mi revărs în mod liber criticile asupra creaţiilor literare citite aici. diseară, la ora 19:00, la absinteria sixtină din str. covaci, nr.6, etaj 1.

va fi o experienţă, într-adevăr! sper să nu iasă cu bătaie :))

mi-ar plăcea să fiu o pasăre fenix

am primit o leapşă de la jane, şi mă grăbesc s-o onorez. îmi plac aceste întrebări, aşa că o ţin pentru mine. aşadar:

1. dacă ai putea să intri şi să trăieşti într-o carte, care ar fi aceasta ? motivează alegerea făcută! (dar într-un film? dar într-un cântec?)

mi-ar plăcea să-mi trăiesc un an de adolescenţă în romanul adolescentului miop şi să-l am drept prieten şi mai ales mentor pe eliade - poate aş prelua câteva din exerciţiile lui de voinţă.

2. dacă ai putea să-ţi alegi prenumele, care ar fi acesta? dar în cazul în care ai fi de gen opus?

mi-aş alege chiar celălalt prenume pe care îl am, cătălin (de acolo vine c.-ul de la dragos c.). din păcate, toţi mă cheamă dragoş, aşa că m-am obişnuit... iar dacă aş fi fost fată, mi-ar fi plăcut să iau prenumele mamei, ana.

3. în ce altă ţară ai vrea sa trăieşti pt 1 an şi de ce?

mi-aş dori să trăiesc 1 an în franţa, şi nu neapărat la paris, pe care l-am văzut, ci în provincie. până la urmă e ţara lui balzac, a lui flaubert şi-a lui proust, şi-apoi e singura limbă pe care o cunosc.

4. Care e visul cel mai neobisnuit ce l-ai avut şi ţi-l aminteşti?

cel mai neobişnuit şi pe care-l voi ţine minte mereu este acela în care l-am visat pe nefârtatul sub chipul unei umbre negre, ca o baltă de păcură, ce luneca peste tot, mă urmărea iar eu nu puteam scăpa de el.

5. povesteşte o zi din viaţa ta imaginându-ţi ca eşti un animal.

mi-aş dori să fiu un animal fantastic, o pasăre fenix, dar să renasc nu la 500 de ani, ci în fiecare zi. mi-ar plăcea să zbor, chiar să m-arunc în foc şi chiar dacă n-aş avea certitudinea renaşterii...

6. dacă ai putea trăi în pielea altcuiva pentru o perioada limitata de timp, cine ar fi aceasta persoană şi de ce ai ales-o?

despre asta am de gând să scriu într-un post separat, după ce chiar voi fi, în cadrul unui experiment, 48 de ore, în pielea altcuiva.

7. daca te-ai trezi singur pe lume, care crezi ca ţi-ar fi primele gânduri şi ce ai face prima dată?

dacă m-aş trezi singur pe lume, aş trage la început o înjurătură, apoi m-aş bucura de singurătate vreun an-doi, după care m-aş sinucide, de nu voi înnebuni pân-atunci.

4 octombrie 2009

adèle h., iubita locotenentului englez

mi-a plăcut enorm acest film - istoria adèlei h.!

tocmai că-i plictisitor, că n-are multe personaje, că-i întunecat, că e vorba de isabelle adjani ce joacă sublim.

joacă rolul fiicei educate şi culte a lui victor hugo. îndrăgostită de-un locotenent, îşi părăseşte familia, şi pleacă-n canada şi-n barbados după el. refuzul lui o trimite într-o lume interioară ce se dovedeşte a fi - pentru noi, ceilalţi, nu şi pentru ea - infernul. şi aici intervin imaginile şi dialogurile, ce sapă după multe obsesii - moartea surorii mai mari prin înec, puterea tatălui, înşelarea dragostei, singurătatea prin străini, sărăcia. dar mai ales obsesia dragostei - religia ei e iubirea.

mie mi-a plăcut faptul că singură obsesia o scoate din lumea reală, îi dă un rost. intensitatea sentimentelor şi a emoţiilor fac cât toate personajele comune ale altor filme. stau şi mă întreb - şi după acest film - dacă nebunia - sau cel puţin trăirile dinainte - nu este un dar decât un blestem.

filmul?
întregul film e-n jurul adèlei şi a stărilor ei sufleteşti. cadrele întunecate pun în valoare luminile ca la georges de la tour, în ton cu personajul. camera pune în valoare frumuseţea actriţei - şi când stă nemişcată, isabelle joacă minunat.

rolul, la început rezervat de truffaut jeannei moreau, apoi catherinei deneuve. filmul a fost făcut cică în şapte ani.

27 septembrie 2009

dragi cititori,

după ce m-am hotărât să vă dăruiesc de la 1 ianuarie a.c. câte-un post pe zi - şi-am şi reuşit! :) - simt nevoia unei scurte pauze de câteva zile.
iertare celor obişnuiţi să găsească în fiecare zi câte ceva nou aici!
daţi-vă seama, nu-i aşa uşor să scrii chestii livreşti...
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...