comorile tăşulesei - oamenii

urmare de aici. 
tăşuleasa social n-ar exista fără oamenii ei.

în primul rând liderul: alin uhlmann uşeriu - despre el, un filmuleţ discovery aici -, care s-a întors din germania să schimbe lucrurile. care s-a luptat cu ignoranţa, reaua-voinţă şi reaua-faptă ale celorlalţi pentru viitor. iar viitorul a însemnat 10 ani. de muncă împotriva obiceiurilor rele ale localnicilor, împotriva nepăsării administraţiei, împotriva neîncrederii tururor. cu ce arme? cu entuziasm, cu energie, cu loialitate. cu impunerea, prin disciplină, a unui model de leadership şi de cultură organizaţională pe termen lung. 10 ani a însemnat ceva pentru tăşuleasa, dar vor însemna şi mai mult următorii 20. 

ana szekely, spiritul viu al organizaţiei, care şi-a lăsat cariera universitară deoparte pentru misiune.

eu l-am mai întâlnit şi pe voluntarul paul mureşan, masterand la arte, care duce în creaţiile sale artistice, desen şi animaţie - vezi filmuleţul de mai jos cu traducerea din română în română :) - spiritul naturii şi al bunului simţ.

 

dar oamenii tăşulesei sunt mai ales miile de voluntari care, fie că împăduresc sau curăţă, pleacă de aici ei înşişi schimbaţi şi hotărâţi să schimbe, atât cât vor putea, lucrurile. cineva mi-a spus că a învăţat aici să finalizeze lucrurile, să lucreze în echipă şi să să nu ia lucrurile personal. altcineva a învăţat să se simtă bine să lucreze, chiar dacă nu primeşte bani. iar o elevă de la liceul lazăr a plecat bucuroasă că ştie să şlefuiască lemnul, căruia i-a simţit căldura. cu toţii iau ceva de aici pe care-l duc mai departe.

fiecare elev din românia care vrea să facă voluntariat poate ajunge aici. şi nu doar că învaţă ce e responsabilitatea, comunitatea, munca şi respaectul faţă de natură, dar învaţă, chiar şi puţin, să devină om.

am mai plâns niţel

dacă sunteţi dintre cei care n-au citit această carte, vă rog să corectaţi, mai ales că a doua ediţie a apărut ca prim număr în colecţia de la cotidianul din 2006. şi până la urmă, cele 203 pagini (în ediţia mea) nu-nseamnă mare lucru când e vorba despre o carte de goncourt (printre puţinele care chiar merită...).

dacă sunteţi dintre cei care nu ştiu plotul, e vorba despre o iubire. una profund umană, dintre un tânăr adolescent arab orfan, mohamed aka momo, şi o evreică grasă, madam roza, în pensiunea căreia clandé creşte alături de fii de curvă (la propriu). anii săi de ucenicie de mic gavroche sunt surpinşi cu naivitate, însă într-un limbaj argotic, destul de bine transpus de laszlo alexandru (care se îşi explică propria poveste de dragoste cu romanul aici). 

despre o altă carte de romain gary, prima dragoste, ultima dragoste aici.

deşi scăpată dintr-un lagăr nazist, madam roza păstrează un portret mare al lui "nenea hitler" sub pat şi, când e nefericită şi nu mai ştie la care sfânt să se închine, îl scoate, îl priveşte şi imediat se simte mai bine. e o evreică dintr-o bucată, dar şi o femeie fricoasă pentru că, aşa cum spune ea "n-ai nevoi de motive ca să-ţi fie frică". şi e şi bătrână şi va trebui să se îmbolnăvească. 

momo, abandonat de părinţi, vrea să scrie mizerabilii lui şi e atent la povestea fiecărui om pe care-l întâlneşte în cartierul belleville. până când madam roza, cinica femeie care are grijă de el, se-mbolnăveşte şi-l face să aibă o misiune. 

eu, dac-aş fi în stare, m-aş ocupa numai de curvele bătrâne, fin'că cele tinere au proxineţi, da' cele bătrâne nu au pe nimeni. Le-aş lua numai pe cele care-s bătrâne, nasoale şi care nu mai sunt bune de nimic, aş fi proxinetul lor, aş avea grijă de ele şi le-aş face dreptate. aş fi cel mai mare curcan şi proxinet din lume şi la mine n-ar mai vedea nimeni niciodată o curvă bătrână abandonată, plângând la etajul şase fără lift. (p.102)

cum se termină cartea nu vă spun, dar mai dau câteva citate:

bolnavii de nervi sunt nişte oameni la care li se explică tot timpul căî n-au ceea ce au şi că nu văd ceea ce văd şi-atunci ajung să fie scrântiţi la cap. (p.143)

doamnă, sunt persecutat fără a fi evreu. nu deţineţi monopolul. s-a terminat cu monopolul evreu, doamnă. mia sunt şi alţi oamni, în afară de evrei, care au dreptul să fie persecutaţi. (p.146)

de câte ori ne priveam, ne durea pe-amândoi. (p.190)

o carte uimitoare, care m-a impresionat profund, spre final m-a gâtuit de emoţie. un motiv în plus să mă decid să caut şi celelalte cărţi ale lui gary.

romain gary (émile ajar), ai toată viaţa înainte (la vie devant soi), editura univers, bucureşti, 1993, traducere de laszlo alexandru, 203 pagini 

coperta de dan erceanu

cartea poate fi descărcată pdf de aici.

alte impresii la liviu, zum, luciat,

bookaholic

nişte răspunsuri blogăristico-livreşti pentru cei de la bookaholic, pentru care le mulţumesc.

ce citesc bloggerii – dragoş butuzea aka chestii livreşti

achtung! google+

după ce mi-am făcut cont de google+, m-am trezit că am în cont albume cu ilustraţii din blog. n-am nevoie de ele, doar şed bine colo pe blog, aşa că de ce să nu le şterg? aşa că, delete!

evident pentru google+, dar absolutamente deloc pentru mine, toate ilustraţiile din blog au fost şterse. până şi header-ul. 

m-am trezit deci cu blogul chel.

ce urmează? evident, ore de recuperare a acestora (din păcate, numai unele) din memoria google şi acţiunea de reîmpădurire.

aşadar, dacă aveţi cont de picassa sau blog pe blogspot, nu ştergeţi albumele!

comorile tăşulesei - ţinutul

moleskine 2

tăşuleasa este un ţinut privilegiat al româniei. aici natura are parte de Oameni, dar nu de oameni obişnuiţi din aceia pe care-i întâlnim la tot pasul, ci Oameni în care poţi avea încredere că lucrurile se vor schimba cu siguranţă în bine pentru toată lumea, în care ai încredere că va exista pentru fiecare un viitor mai bun. 

într-un decor de legendă - se pare că însuşi craiul munţilor se ascundea nu demult pe-aici - am ajuns acum 2 zile în acest ţinut. la tăşuleasa social. undeva între suceava şi bistriţa, pe la pasul tihuţa. teoretic, tăşuleasa social este un ong, însă eu am văzut mai puţin un ong, mai bine zis şi un ong, cel puţin de genul celor mediatizate pe la noi. dar am văzut şi-am simţit altceva: am văzut un Spirit viu, format din multe suflete, un Spirit ce sfinţeşte realmente locul. aici nu e vorba numai despre împăduriri, sau numai despre strângerea de deşeuri, ci despre punerea la cale a unui viitor bun, despre o viziune pe termen lung, pentru noi toţi.

 © Alex Tomazatos

una este să strângi un pet, alta este să plantezi un pom, dar cu totul altceva este să înţelegi şi te schimbi, şi pe tine şi pe ceilalţi de lângă tine. vorbesc despre pădurea pedagogică, în care tinerii elevi care vor să facă voluntariat să poată găsi nu numai profesori care să-i îndrume printre secretele - multe uitate - ale naturii, ci şi să pună în practică nişte Valori - multe şi mai uitate: respect, responsabilitate, solidaritate şi implicare. toate în acelaşi timp cu promovarea Culturii. Atât o cultură organizaţională puternică, inspirată de lideri autentici, dar şi o cultură inspirată de artişti. bunăoară, i-am întâlnit aici pe florin iaru, pe cecilia ştefănescu, pe marin mălaicu-condrari, pe dan coman, pe cosmin bumbuţ, pe ada milea, pe nucu pandrea, dar şi pe alţii, ce şi-au lăsat aici urmele.

cert este că am plecat din acest loc inspirat de bucuria faptelor bune şi încărcat de speranţa în cei mai tineri de lângă mine. entuziasmat că am întâlnit aici un grup de Oameni, despre care voi scrie într-un post viitor, aici.

romania summerbooks

e chiar din românia, de aici

de aici