la cenaclul sf. iar.

evident, cum se cuvenea, o îmbunăţire. câteva texte publicate deja (online), sala mai aerisită, scaune noi, prezentarea participanţilor - a mea, tare elogioasă, şi nu-nţeleg de ce, m-a făcut să intru-n pământ, nici n-am mai dat bună seara.

am venit - deh, serviciul! - doar la partea a doua, textul lui corn deja se citise & comentase.

am prins un text de liviu radu, o ucronie despre al doilea război mondial şi o povestire la prima mână a lui balin feri, despre hipnoză şi genetică a empatiei. evident, imediat au apărut discuţiile inerente ale celorlalţi. sunt foarte curios - autorii vor modifica ceva în text, măcar aşa, în spiritul discuţiilor?
deja încep să mă obişnuiesc cu participanţii, să-i cunosc şi după nume.

deci o ediţie mai bună.

evident, piesa de rezistenţă a fost berea de după - i-am cunoscut mai bine pe cristian tamaş şi pe balin feri, pe ceilalţi dăţile viitoare, am fost testat la bibliografia sf, corupt cu o carte de teorie literară a genului.

şi-am promis un text despre aşteptările mele de cititor de la literatura sf şi nu numai.

ps - a venit şi alexandru mironov. non capisco perchè...ilustraţie pentru împăratul-zeu al dunei de michael stribling.

best-seller-ul, o oroare?

mi-a atras atenţia un articol de-al lui alexandru george (fain articolul - despre odobescu, artistocraţie, cărtărescu, revista noua literatură) în care spune că, pe viitor, scriitorii vor scrie în şi pentru "grupuscule de formulă ermetică, marcate de cel mai strict elitism, având pretenţia că nu doar literatura, dar şi întreaga lume începe cu ele". aş adăuga că vor apărea - e inevitabil - scriitorii pentru publicul larg, gen dan brown care, de ce să nu spunem, ştie ce-i suspansul.

aşadar vom avea scriitori ermetici (noi între noi) şi cei populari, best-selleriştii.

oare un scriitor "adevărat" (ce-o-nsemna asta) nu şi-ar putea ţine-n suspans cititorul, fiind în acelaşi timp creator, imaginativ, profund? unii pot - vonnegut, daniel kehlmann, schlink, süskind.

poezie mişto

andrei ruse îmi trimite o leapşă cu întrebarea care este ultima poezie pe care-ai citit-o şi te-a impresionat?
momentan, nu mai citesc poezie, dar îmi place să citesc/recitesc din eminescu. totuşi, acum vreau să pun aici o poezie de mircea ivănescu - cel mai mare poet român în viaţă, după mine:

frunze (1978)

aş vrea să mă aşez pe marginea trotuarului,
să aştept să se facă noapte la capătul străzii – singurătatea
mea de acuma mai are
ceva la fel cu cea din copilărie,
când nu ştiam că trece pentru totdeauna
vremea? nu se poate răscumpăra
cu nimic vremea de atunci? nu mai rămâne
adevărat nici un gest, chiar aşezat
pe stradă cu capul în mâini?
şi lumina, care se spulberă pe obiecte,
şi obiectele se fac frunze,
şi se fac frunze.

leapşă la arthur suciu.

tot de la andrei, un teaser:

unde merg joi? la cenaclul SF

la cenacul prospectart. se vor citi 2 povestiri. şi vom comenta/critica. veniţi!

o oază de frumuseţe în bucureşti - muzeul aman

dacă n-aveţi unde vă petrece jumătate de oră şi sunteţi prin centrul bucureştiului - cum mi s-a-ntâmplat mie ieri - e musai să intraţi la muzeul theodor aman, din spatele bibliotecii centrale universitare (str. c. a. rosetti nr.8)

intrarea e liberă, şi muzeul e proaspăt renovat - cu ajutorul ambasadei sua şi a clubului rotary. sunt deschise trei camere şi holul - restul (printre care şi atelierul) e încă în renovare.

în prima sală, sunt câteva gravuri, apoi, în a doua, sunt două mari tablouri - unul nefinalizat (vezi dedesubt), e superb - şi câteva miniaturi, ulei pe lemn. a treia sală are şi ea, desigur :), câteva tablouri.

interiorul, picturile originale restaurate sunt o oază de frumos în bucureştiul nostru. intraţi şi veţi ieşi câştigaţi. tipa-ghid e foarte prietenoasă.


theodor aman a fost întemeietorul şcolii româneşti de belle arte din românia. mai jos, alte două tablouri aflate nu departe, la muzeul de artă.:

sursele tablourilor: 1, 2, 3, 4.

scrisori către un tânăr cititor. scrisoarea I

motto:
astăzi cititorii citesc cărţile care vin din altă parte decât din cultură.
alessandro baricco


dragă colega (dacă-mi permiţi să-ţi spun aşa),
trebuie mai întâi să ştii că opiniile de-aici nu sunt deloc ale unui “literat”, n-am terminat nici o universitate filologică - ceea ce ar putea să mă “acrediteze" e “munca” personală cu cartea, dialogul cu fiecare carte-n parte. dar să purcedem.

m-ai întrebat ce cărţi să citeşti?
înainte de a-ţi răspunde – efort ce va presupune câteva scrisori – dă-mi voie să pornesc de la o altă întrebare:
care este scopul pentru care să citeşti?

eu răspund aşa: eu citesc pentru că vreau să trăiesc; şi nu doar viaţa în care-am intrat acum 33 de ani (una comună, ca a tuturor), ci şi viaţa altora – a sutelor de scriitori, a miilor de personaje. vreau să trăiesc într-o altă dimensiune decât cele concrete, ale spaţiului şi timpului. să iau de undeva alte "experienţe". din lumea morţilor a lui pedro páramo de juan rulfo, din cea a orbilor din eseul despre orbire de jose saramago, să trăiesc experienţa lui cervantes, a lui cide hamete berengeli şi-a lui don quijote însuşi, a annei karenina, a soţului ei alexei karenin, a lui konstantin levin.

vei înţelege din asta că literatura pentru mine e un refugiu. te contrazic. nu. ea e un fel de instrument, cu nenumărate legături cu lumea - ea îmi complică lumea, mi-o-ncifrează - o schimbă-n ne-nţelesuri şi mai mari, cum spune blaga – îmi dă noi perspective asupra lumii.

pentru că literatura e artă. iar arta ce face?
arta mă învaţă. mă învaţă să fiu mai mult decât un om obişnuit. nu e religie, nu mă “salvează”. dar mă îmbogăţeşte. cum?
îmi aduce în faţă neobişnuitul, noi perspective. mă face să “simt” altceva decât prin simţul comun, mă incită, mă obligă să “dialoghez”. nu te incită oare aventurile lui ulise prin mediterana, la troia, cu circe, cu calipso, cu ciclopul, cu poseidon? nu te incită aventurile lui d’artagnan la curtea lui ludovic al XIII-lea, alături de cei 3 muşchetari? nu dialoghezi oare cu ei, ca să le descoperi conştiinţa - prin asta, nu devii altfel? nu te schimbi? nu vrei să te depăşeşti, nu simţi că eşti altfel decât toţi ceilalţi?

dar cum anume să faci asta? şi mai ales cu ajutorul căror cărţi, cum să te fereşti de kitsch-ul literar, îţi voi spune într-o altă scrisoare.

cu mare prietenie, dragos