literatura basarabeană?

cafeneaua critică
miercuri 1 iulie 2009, orele 19.00-21.00 - galeria artsociety (bucureşti, str. logofăt luca stroici nr. 18)

literatura basarabeană
a optsprezecea întîlnire a proiectului de dezbateri culturale cafeneaua critică – şi ultima înainte de vacanţa de vară – va avea tema: literatura basarabeană. discuţia va avea loc la galeria bucureşteană artsociety, în cadrul expoziţiei bessarabia maia/basarabia mea, vernisată pe 23 iunie.

invitaţi: tinerii scriitori basarabeni liliana corobca, vasile ernu, mitoş micleuşanu şi igor mocanu, precum şi ruxandra garofeanu şi vladimir bulat, curatorii expoziţiei bessarabia maia/basarabia mea.

amfitrion: ion bogdan lefter

blogul meu, caţavencu şi becali

caţavencu e şi o revistă. care - cel puţin când eram eu ştudinte-n drept - era un bastion de râs contra puterii neocomuniste.

acum puterea e alta, bastionul s-a dus, dar funny tot a rămas. se ocupă chiar şi de bloguri - în secţiunea blog de blog - printr-unul, bebe sexoblogul. care, pentru că blogul meu are categorii cu budă şi sex, era inevitabil să nu mă fi băgat în seamă.

după dilema, iată şi caţavencu. + becali = o romanică perfectă.

cum am stârnit s.f.-ra românească - concluzii

chiar nu m-aşteptam la 103 comentarii la un articol scris de mine - cam profan într-ale sefeului - şi postat pe saitul SRSFF. comentarii din partea şi a unor oameni ce sunt adevărate legende ale genului.

evident, s-a întâmplat ca articolul meu să scoată la iveală orgolii şi cezuri, unele chiar urâte, despre care mai bine nu ştiam...

ce e important este ca scriitorii/sefiştii sa treacă la treabă, într-un dezirabil scop comun - crearea şi promovarea pentru public a unei literaturi sefe competitive la nivel internaţional pe care o asteptăm cu toţii. alţi tineri scriitori români cum reuşesc?: mircea cărtărescu, filip florian, lucian teodorovici, dan lungu, florina ilis etc.

noi le suntem alături, chiar dacă le mai spunem şi verde în faţă părerea noastră.

ce se întâlneşte în romanul lui dan brown

pe la 20 de ani, cehov scrisese o schiţă intitulată ce se întâlneşte de cele mai multe ori în romane, nuvele etc.
şi cum m-am apucat şi eu, noroc cu filmul, de mega-super-best-seller-ul îngeri şi demoni, iată, scriu acest post.

ce întâlnim în romanul lui dan brown:

• teme holywoodiene, de importanţă universală (biserica catolică, conclavul, ultimele descoperiri ştiinţifice, dar mai ales conspiraţii, mişcări oculte care se răzbună)
• un profesor pedant şi o femeie incredibil de deşteaptă şi sexy
• el e raţional, ea e, fireşte, emoţională, vrea să se răzbune
• toţi urmăresc o hartă a comorii contruite on-going
• personajele sunt conturate cu ajutorul amintirilor din copilărie
• acţiunea e rapidă, se petrece în cîteva ore
• în dialog apare mai întâi elementul surpriză - parcă spuneaţi că...; apoi totul se lămureşte imediat - este aşa...
• grămezi de explicaţii didactice, de ai impresia că iată, ai citit cartea şi eşti deja cult - hatha yoga? vechea artă budistă... sau acesta era locul din care...
• alăturări absurd-ironice: einstein şi peştii?
• potriveli miraculoase - soldaţii din garda elveţiană a papei vin imediat cu răspunsuri la întrebările profesorului universitar.

un citat care mi-a plăcut:
victoria ştiinţei... ne costă pe toţi. şi ne costă scump. ştiinţa a uşurat, într-adevăr, suferinţele cauzate de boli şi de mizerie şi ne-a oferit o sumedenie de maşinării pentru disctracţia şi confortul nostru, dar ne-a lăsat o lume lipsită de minunea frumuseţii. apusurile de soare au fost reduse la frecvenţe şi la lungimi de undă. complexitatea universului a fost transpusă în ecuaţii matematice. ne-a fost distrus chiar şi respectul nostru de sine, ca fiinţe umane... însăşi tehnologia care promite să ne unească, tocmai ea ne desparte. fiecare individ se află cum într-o interconexiune electronică cu întregul glob şi totuşi ne simţim mai singuri ca niciodată. de pretudindeni ne asaltează viloenţa, agresivitatea, dezbinarea şi trădarea. scepticismul a devenit o virtute. cinismul şi nevoia de dovezi şi certitudine înseamnă azi gândire avansată. e de mirare că oamenii se simt acum mai deprimaţi decât în orice alt moment al istoriei noastre? mai are ştiinţa ceva sacru? ea caută răspunsuri disecând pruncii încă nenăscuţi! ba chiar visează să ne restructureze până şi ADN-ul! ştiinţa sfărâmă lumea lui Dumnezeu în fragmente din ce în ce mai mici, din dorinţa de a-i pătrunde înţelesul... şi tot ce găseşte nu sunt decât alte întrebări. (p.365)

ce mi-a rămas e rugăciunea Sfântului Francisc: "Dumnezeule, dă-mi puterea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba!"

dan brown, îngeri şi demoni, ed rao, buc, 2004, trad. adriana bădescu, 538 p

am făcut 2 ani de blogărit

poezia de sâmbătă

pentru că de câteva luni e la modă pe bloguri postarea a câte unei poezii, m-am gândit ca şi eu.

balada gagicăresii păguboase

de george astaloş

cât a dat-o huţa-huţa şi i-a şi săltat maimuţa
maimuţa cu acareturi în care ţinea băneturi
ca să-şi cumpere ciorapi să facă fâş şi să crăpi
ciorapi de bulane lungi cu mătăsuri trase-n dungi

în dungile dinapoi împletite-n ochiuri moi
ca să mi te bage-n boale când te uiţi să ţi se scoale
ca foişoru de foc din pache până-n cocioc
căruia-i ţâşneşteşte duhu că aşa i s-a dus buhu

aoleu ce-am luat-o-aseară geto!

adezgo mânca-ţi-aş gura cum n-a văzut fundătura
fundătura făurari unde-s dudeştii mai mari
şi-ntunericu mai des când se iese la cules
cu musca pusă pe rele şi tocurile spre stele
..............................................

sus în buza lui vitan unde nentu plută-i han
cu haremuri drăgăstoase şi gagici gagicăroase
cărora le ia caimacul şi le pune-n scoică zmacu
cu strigăt de nuntă mare şi clăbuci la îmbucare

aoleu ce-am luat-o-aseară geto!
plută fiul lui mardare care uite-atât o are
şi ţi-o-nfige-n măruntaie curcubeu ca după ploaie
cometă pe firmament cu coadă şi supliment
că te stoarce până crapi şi te scoate din ciorapi

că la ce-o ma servi luxu dacă nu zbârnâie fluxu
în reflux de ţeavă plină pusă-n pielea de găină
creşte creşte dinăuntru când îţi bate plută untu
mai bine te laşi umplută decât să te dai stătută

aoleu ce-am luat-o-aseară geto!

plută din crucea de piatră care dacă ţi-o arată
vânătă şi jucăuşe îţi taie sughiţu-n guşe
şi glasu cu vino-ncoace călare şi dă-i şi stoarce
ca săă-ţi iei din drâmbă leac şi caise coapte-n fleac

mai bine cu banii luaţi şi cu zbenguială-n lapţi
decât cu ciorapi pe tine şi cu blana-n naftaline
decât cu rostu uitat şi ochiu neremaiat
de cornu descântecului în fântâna pântecului

aoleu ce-am luat-o-aseară geto!
............................................