rouge + noir

impreuna cu tlönii, va oferim crèma unui roman suprêm.

eu:

bratul ei era gol sub sal, iar miscarea lui Julien de a duce mana ei la buzele lui, il dezgolise de'a binelea. dupa cateva cipe, ea se certa pe sine, parandu'i'se ca nu se indignase destul de repede. [p44]

replica lui launtrica era intotdeauna: ce monstri sau ce prosti! mai amuzant era ca, in ciuda marelui lui orgoliu, adeseori nu intelegea absolut nimic din cele ce se spuneau. [p56]

doamna de Rênal, a carei mana era in mana lui Julien, nu se gandea la nimic. ea se abandona vietii. [p69]

sunt frumoasa, am acest avantaj pentru care doamna de Staël ar fi sacrificat totul. [p315]

in secolul al 19lea nu mai exista pasiuni adevarate: din pricina asta lumea se plictiseste atat de tare in Franta. se fac mari cruzimi, dar fara cruzime. [p318]

..Danton a furat. Mirabeau s'a vandut si el. Napoleon furase milioane in Italia. fara ele ar fi fost oprit din drum de saracie, ca Pichegru. numai La Fayette n'a furat niciodata. trebuie neaparat sa furi, sau sa te vinzi? gandi Julien. aceasta intrebare il paraliza. [p322]

oamenii coplesiti de onoruri nu sunt decat niste pungasi care au fericirea de'a nu fi prinsi in flagrant delict. [p525]

ei, domnule, un roman este ca o oglinda plimbata pe drumul mare. uneori ea iti arata seninul cerului, alteori nororiul din baltoacele de pe drum. si dumneata il acuzi de imoralitate pe cel ce duce oglinda in spinare! [p384]

peste 50 de ani nu vor mai fi in Europa decat presedinti de republica, si nici un rege. si odata cu literele R,E,G,E se va termina si cu preotii si gentilomii. nu vor fi decat candidati ce vor face curte majoritatilor murdare. [p409]

lasati'mi viata mea ideala. micile hartuieli, amanunte din viata reala, mai mult sau mai putin jignitoare pentru mine, m'ar scoate din Cer. fiecare moare cum poate; eu nu vreau sa ma gandesc la moarte decat in felul meu. ce'mi pasa de ceilalti? relatiile mele cu ceilalti vor fi taiate brusc. va rog sa nu'mi mai vorbiti despre acesti oameni; imi ajunge sa'i vad pe judecator si pe avocat. [p501]

altadata, ii spunea Julien, cand as fi putut fi atat de fericit in timpul plimbarilor noastre prin padurea de la Vergy, o ambitie inflacarata imi purta sufletul prin tinuturi imaginare. in loc sa strang la inima bratul tau minunat, care era atat de aproape de buzele mele, viitorul ma lua de langa tine; eram cu gandul la adevaratele lupte pe care trebuia sa le dau ca sa'mi fac o avere uriasa.. [p531]

[trad Irina Mavrodin, 2007]

tlönii

la Londra cunoscu, in sfarsit, ingamfarea fara margini. se imprietenise acolo cu doi tineri nobili rusi, care il initiara.

– dumneata esti predestinat, draga Sorel, ii spuneau ei. ai din nascare infatisarea aceasta rece si la o mie de mile distanta de senzatia prezenta, infatisare pe care noi ne trudim atata sa ne'o dam.

– nu ti'ai inteles veacul, ii spunea si printul Korasoff: fa intotdeauna contrariul a ceea ce se asteapta de la dumneata. iata, pe cinstea mea, singura religie a vremii. nu fii nici nebun, nici afectat, caci atunci s'ar astepta de la dumneata nebunii si purtari afectate, iar principiul nu va mai fi indeplinit.

Julien se acoperi de glorie, intr'o zi, in salonul ducelui de Fitz-Folke, care il poftise la masa. invitatii asteptara cam o ora. felul cum se purta Julien, in mijlocul celor douazeci de persoane care'l asteptasera, e si azi pomenit printre tinerii secretari de ambasada de la Londra. expresia fetei lui fu de nepretuit.

...

– arati de parca ai fi un schimnic! exagerezi principiul seriozitatii pe care ti l'am expus la Londra. mahnirea nu poate fi de bun-gust. trebuie numai sa pari plictisit. daca esti trist, inseamna ca'ti lipseste ceva, ca nu ti'a reusit ceva. asta inseamna sa te arati inferior. daca esti plictisit, dimpotriva, inseamna ca este inferior ceea ce a incercat zadarnic sa'ti placa. da'ti seama odata, dragul meu, cat de grava e greseala!

Julien ii arunca niste bani taranului german, care'i ascultase cu gura cascata.

– bine, spuse printul Korasoff, acum ai aratat gratie si un nobil dispret. foarte bine!

[trad Gellu Naum, 1972]

un film despre goethe!

păi dac-a fost şekspir îndrăgostit, de ce nu şi ghiote? din toamnă, poate şi pe la noi...
(faza cu linge-mă e bună!)

saitul filmului aici.

sunt camus şi sartre cool?

mitul lui sisif
le souffle au coeur (1971)

greaţa
skins (2007)

a franzen of time

doamnelor şi domnilor, eveniment!
jonathan franzen e primul romancier de pe coperta revistei Time, după zece ani în care scriitorii au fost uitaţi, deci eveniment - ultimul fusese stephen king, în 2000.

alţi scriitori apăruţi pe copertă:
virginia woolf (1937)
william faulkner (1939)
robert frost (1950)
james baldwin (1963)
john updike (1968)
norman mailer (1973)
alexandr soljeniţîn (1974)
john le carre (1977)
michael crighton (1995)
toni morrison (1998)
stephen king (2000)

şi io n-am citit corecţii...

nabokoavnele din bibliotecă

am făcut cunoştinţă cu lolita în 1994, volum tipărit la editura universal dalsi, neştiind absolut nimic despre autor decât din prefaţa cărţii semnate de dan grigorescu. cărturarul spunea acolo că traducătorul, horia florian popescu, pe atunci în vârstă de aproape 60 de ani reuşise să echiveleze tălmăcirea originară.

mai trebuie să spun că romanul m-a încântat, că l-am citit în bună parte în tren şi că mi-a stârnit hohote, că descopeream un unic scriitor american (?) admirator al lui flaubert et cetera?

a urmat firesc vorbeşte, memorie, în traducerea sandei aronescu (tot cu o prefaţă de dan grigorescu), tot la universal dalsi, care cumpărase drepturile de publicare în românia. între timp, lolita mea se împrăştia pagină cu pagină prin alte mâini şi a trebuit să o cos. am găsit apoi varianta engleză, cartonată şi timp de o vară studenţească, reuşii să buchisesc engleza dificilă nabokoviană.

a apărut invitaţie la eşafod, la albatros (în colaborare tot cu universal dalsi), cu o prefaţă de ion ianoşi - alt cărturar - din care am aflat că darul este vârful de lance al epocii ruse nabokoviene. din păcate, traducerea aceluiaşi roman de la polirom a schimbat traducătoarea, inna cristea.

am descoperit apoi că traducerile româneşti urmau s-apară la humanitas - cartea de pe noptieră şi raftul întâi - camera obscură tot în traducerea lui horia florian popescu. la cumpărat şi citit am zis pas - încă mă delectam cu lolita, la a nu ştiu câta recitire.

şi iată că din nou, horia florian popescu recidiva cu ada sau ardoarea la polirom (între timp tradusese şi V-ul lui pynchon, la cei 70 de ani). iar în 98, poliromul iniţia o serie de autor vladimir nabokov, cartonată cu supracopertă. din păcate, lipseau prefeţele care-ar fi ghidat cititorul prin hăţişurile operei labirintice nabokoviene - un scriitor de raft întâi.

în ceea ce priveşte traducerea eboşelor originalului laurei, apărute în america din pricina foamei de bani a fiului - încă un exemplu că oamenii mari au fii mai proşti decât ei - poate ar fi fost oportună după apariţia traducerii celorlalte cărţi finalizate de autor.
aştept cu nerăbdare traducerile romanelor darul şi foc palid şi reeditarea cursurilor de literatură - într-un format mai atractiv (eu le-am pierdut).
aşadar să-i urăm poliromului succes!

pater familias

întoarcerea
imdb

am aflat despre film acum ceva luni, de la anna. şi sosise momentul să mă delectez şi c-un film rusesc. şi e unul în cel mai bun sens al cuvântului.

ivan şi andrei sunt doi copii care cresc fără tată. până când, după 12 ani, a momentul să-l cunoască. nu e cel la care se aşteaptă, dar au doar câteva zile să se cunoască recioproc. şi se cunosc, învaţă unulo de la altul. poate nu până la capăt.

multe simboluri, cadre perfecte, joc actoricesc minunat, un film de văzut musai. pentru că şi filmul rusesc mai are multe de spus...

tabloul lui mantegna de mai jos nu figurează - evident - în film, dar am găsit că asemănarea e uimitoare:




iaca trailerul: