Dacă nu ştiai că somnul are patru stadii, vei afla din această carte. Chiar şi numai prin faptul că romanul are patru capitole. Plus un capitol corespunzător somnului REM – cel cu vise – despre care ştii deja de la Cărtărescu.Găseşti o mulţime de chestii, ici de râs, colo tandre, dincolo cu accente chiar tragice: Cum îşi schimbă unul sexul ca să fie iubit de o lesbiană (de râs şi tragic), cum isi dedică unul viaţa scrierii despre filme (tragic), cum are loc o oră de română (tragic şi de râs), cum o eroare de redactare duce la falimentul unei reviste (de râs), cum era prin anii 80 viaţa studenţilor englezi (şi tragic, şi de râs şi tandru) – cum se distrau, cum se iubeau, cum se certau. Cum trăiau.
Iar aceşti foşti studenţi (descrişi în capitole cu soţ) ajung la maturitate oameni frustraţi şi cu complexe (in capitole fără soţ). Mai mult, toţi ajung să aibă probleme cu somnul. În fine, doar n-o să-ţi povestesc totul.
Ceea ce mi-a plăcut e talentul autorului de a-şi structura şi alcătui romanul, părţi, capitole alternative şi continue, fragmente inserate, anexe, fracturi, personaje episodice – deşi încheierea cărţii este destul de previzibilă. M-a ţinut în priză ameţindu-mă bine, casă nu mă ia somnul.
Una peste alta, un excelent scriitor englez - rara avis!
Jonathan Coe, Casa somnului, Ed. Polirom, Iaşi, 2001, 396 p., trad. Radu Paraschivescu
Don't be mean, nu e chiar rara avis ;)
RăspundețiȘtergereDesi mi'a placut cartea, mie mi s'a parut cam "fabricata" alternanta capitolelor, de fapt, in general, putin prea studiata forma...
Mai studiata decat 'Sotron' nu poate fi, si asta oricum nu conteaza prea mult, trebuie sa fie placuta fara sa para fortata.
RăspundețiȘtergereOricum, o gasesc a fi tare interesanta din ce zice Dragos, asa ca o pun pe lista. :D
suna foarte bine ce scrii tu aici; oooof, inca un englez de citit...:)
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereHei, ce surpriza frumoasa! :-) Ieri am terminat de citit aceasta carte... ce coindicedenta amuzanta.
RăspundețiȘtergereCa si ameer, si eu am simtit ca este prea "gandita", ca este un experiment literar pentru autor, un fel de "va pun creierul pe moate, ca sa vedeti ce coafura are sa iasa la final". De exemplu, ca o senzatie subiectiva cu care am ramas, am simtit ca nu mi-a fost transmisa cu destul de multa putere pasiunea dintre R. si S. astfel incat sa justifice deznodamantul patologic si drumul intortocheat si snuos al destinelor lor; as fi simtit nevoia de a aprofunda sensul tulburarilor de somn... cinefilul pentru care viata e frumoasa in vis, psihiatrul care considera somnul o boala, tanara care, printr-un siretlic al inconstinetului, se ofera celorlalti, tuturor, vulnerabila, prin crize de cataplexie, fetita care vorbeste (niciodata minciuni) in somn...
Ma rog, astea sunt nemultumiri personale, de cititor care se avanta prea mult in lectura. Daca tot e de apreciat experimentul literar, trebuie sa spun ca mi-a placut mult felul in care a suprapus fazelor somnului (capitolele principale) sirul povestirii, ajungand ca... in vis, la final, de fapt sa ne trezim si sa cunoastem realitata. :-) Faina schimbare de perspectiva.
Oricum, buna carte. Merita fara doar si poate, citita!