Încă o experienţă marca Lorgean

Aşa ceva s-a mai făcut Franţa şi în Rusia, în comunism, îmi spune gazda.
Un teatru la el acasă – firmă, decor, bilete, chiar plasatoare. Câteva puneri în scenă.

Un tânăr a jucat pe texte dintr-un blog foarte fain (blogul şi jocul), o fată a pozat şapte minute pentru toţi spectatorii, apoi am pozat şi noi tot şapte minute, dar pe întuneric, o fată a citit într-un mod inedit o pagină din Porno al lui Welsh (am plecat în cap cu alăturarea cuvintelor din carte spot publicitar – sentimente). La cererea spectatorilor :), eu am recitat Somnoroase păsărele –în franţuzeşte şi-apoi în româneşte.
Nu-l cunoşteam, în afară de Lorin, decât pe Gruia, simpaticul rubik de la Noua literatură care mi-a dăruit chiar o revistă, dar am cunoscut şi - atât cât se poate într-o oră – câţiva oameni super. În plus, am trăit o experienţă de excepţie.
Aşa că mi-a plăcut totul – decorul, prestaţia, oamenii.
Dar mai presus de toate mi-a plăcut ideea. Şi reuşita ei.

Mulţumesc, Lorin! Aş vrea să mai particip...