Cartea lui Gunter Grass mi-a arătat ce poate face o simplă ceapă, dacă ceapa-i aparţine unui scriitor măreţ – poate conţine între foile ei o-ntreagă carte, chiar jumate de viaţă.
Dintr-o familie modestă de negustori, Grass n-a dus-o pe roze, mai ales că tinereţea-i a coincis cu anii de război – Hitler Jugend, încorporarea, przonieratul, lagărul, apoi libertatea – anii de ucenicie şi cei de drumeţie.
Cum spuneam, nu pricep furia mass media pe cineva care zice singur că
E adevărat că în timpul instrucţiei mele ca tunar-tanchist, care m-a tâmpit de-a lungul toamnei şi a iernii, nu s-a auzit nimic despre acele crime de război care au ieşit la lumină mai târziu, dar ignoranţa afirmată nu amputut să acopere înţelegerea faptului că fusesem integrat într-un sistem care planificase, organizase şi pusese în practică nimicirea a milioane de oameni. Chiar dacă vina activă mi-a putut fi scoasă din cap, a rămas un rest care nici până ati nu a putut fi demolat, care e numit, cu un termen mult prea comun, partea mea de răspundere. Să fii nevoit să trăieşti cu asta în anii care au mai rămas, iată un lucru sigur. (p.130)
Când în război, la şaptişpe ani nu faci decât pe tine (la propriu) şi fugi; când după război stai prizonier în lagăr, apoi vagabondezi printr-o ţară-n ruină şi ocupată şi de ruşii care ţia-u violat mama; când iei singur viaţa-n piept la optsprezece ani, munceşti la mină sau ca sculptor pietrar; când înveţi singur să scrii poezie fără prea multă şcoală – atunci poţi să spui că eşti un om demn nu de judecată, ci de multă admiraţie. Iar când toate astea sunt scrise într-un mod atât de genial – iei starea de extaz şi afirmi fără ezitare cu tărie –
Iată cel mai mare scriitor în viaţă!
Dintr-o familie modestă de negustori, Grass n-a dus-o pe roze, mai ales că tinereţea-i a coincis cu anii de război – Hitler Jugend, încorporarea, przonieratul, lagărul, apoi libertatea – anii de ucenicie şi cei de drumeţie.
Cum spuneam, nu pricep furia mass media pe cineva care zice singur că
E adevărat că în timpul instrucţiei mele ca tunar-tanchist, care m-a tâmpit de-a lungul toamnei şi a iernii, nu s-a auzit nimic despre acele crime de război care au ieşit la lumină mai târziu, dar ignoranţa afirmată nu amputut să acopere înţelegerea faptului că fusesem integrat într-un sistem care planificase, organizase şi pusese în practică nimicirea a milioane de oameni. Chiar dacă vina activă mi-a putut fi scoasă din cap, a rămas un rest care nici până ati nu a putut fi demolat, care e numit, cu un termen mult prea comun, partea mea de răspundere. Să fii nevoit să trăieşti cu asta în anii care au mai rămas, iată un lucru sigur. (p.130)
Când în război, la şaptişpe ani nu faci decât pe tine (la propriu) şi fugi; când după război stai prizonier în lagăr, apoi vagabondezi printr-o ţară-n ruină şi ocupată şi de ruşii care ţia-u violat mama; când iei singur viaţa-n piept la optsprezece ani, munceşti la mină sau ca sculptor pietrar; când înveţi singur să scrii poezie fără prea multă şcoală – atunci poţi să spui că eşti un om demn nu de judecată, ci de multă admiraţie. Iar când toate astea sunt scrise într-un mod atât de genial – iei starea de extaz şi afirmi fără ezitare cu tărie –
Iată cel mai mare scriitor în viaţă!
O traducere excelentă a lui Victor Scoradeţ (traducător şi al lui Walser).
bune recenzii ale cărţii - Cinabru, Vitalie, Anda şi Devoratorul.
Gunter Grass, Decojind ceapa, Ed Polirom, Iaşi, 2007, traducere de Victor Scoradeţ, 488 p
Oh, ce nu imi plac etichetele astea! :(
RăspundețiȘtergereNici mie! Sa nu uitam ca si Salinger traieste.
RăspundețiȘtergereCred ca titlul acestui post este mai degraba o expresie a entuziasmului. Iar entuziasmul este mai pretios decat critica atunci cand este vorba sa recomanzi o carte.
RăspundețiȘtergereOricum, scriitorii buni nu pot fi comparati.
hm, n-am reusit sa citesc nici zece pagini din 'in mers de rac'; poate incerc sa-l cunosc asa pe dl. grass
RăspundețiȘtergereoarecum off-topic ti-a scapat o cratima aiurea (tia-u) in ultimul paragraf, vezi de corecteaza ca ti se suie lumea in cap:)
Am incercat sa citesc In mers de rac de Grass, dar nu m-a prins deloc. Ceea ce m-a facut un pic retincenta in a-l incerca din nou. Da' cum vad ca multa lume lauda Decojind ceapa, nu-mi ramane decat sa ma las convinsa, ca am vazut ca am multe de castigat daca mai plec urechea si la recomandari. :)
RăspundețiȘtergere@ionuca - da, dar astea provoaca.
RăspundețiȘtergere@isuciu - cine-i salinger? :)
@capricornk13 - da, si eu am auzit de rau racul, dar ceapa merita!
@tomata - dar sa stii ca toba de tinichea e aia buna/capodopera! ea l-a facut scriitor
J.D. Salinger este autorul romanului De veghe in lanul de secara.
RăspundețiȘtergere