Am descoperit pe blogul masa_pustie un post – ce pleacă de la leapşa mea cu cărţile (în urma căreia, din păcate, eu n-am tras concluzii). Autorul deplânge cercul limitat al bloggărilor ce scriu despre cărţi (limitat, dar nu închis). Ceea ce ar însemna preocupări livreşti similare – „în blogosferă obişnuiesc să circule şi să fie discutate cam aceleaşi cărţi (un număr restrâns de titluri deja fetişizate), foarte puţini cutează să scormonească alte literaturi”.
Aşa este. Dar:
În primul rând, există o explicaţie - cum autorii blogurilor sunt destul de tineri, accesul lor la literaturi mai îndepărtate este limitat, căci bibliotecile sunt cum sunt. Ştim că, din raţiuni de marketing, editurile publică literatură de bonton de afară. Rar găseşti un Broch – apărut nu demult la Leda – Hrabal, Cosic etc. Eu personal însă, fiind mai "vechi", chiar caut să aduc în discuţie anumiţi autori mai puţini circulaţi – Lenz, Gyorgy Konrad, Mulisch, Mahfuz, Gombrowicz, Hasek, chiar Kafka. Dar nu sunt singurul, anda e un exemplu.
În al doilea rând, mă bucur că blogurile cu teme livreşti s-au înmulţit. Când l-am deschis eu pe-al meu le numărai pe degete – white noise, terorista, ionuca, cinabru, mayuma, raul. Acuma sunt multe şi de calitate.
Recunosc că sunt mereu în căutarea blogurilor bune, nu doar a celor cu teme livreşti, ci a unor oameni cât de cât educaţi şi cu bun simţ, nu doar estetic, curioşi şi deschişi. Dar rar găsesc aşa ceva – ce să-i faci, şi blogosfera reflectă societatea românească.
Evident, n-are rost să descriu comunitatea virtuală visată de mine – ea e bună şi -aşa cum e; dar e nevoie de timp. Şi de bun simţ. Şi de discernământ. Şi de ceea ce zice Nabokov, curiosity, tenderness, kindness, ecstasy.
Aşa este. Dar:
În primul rând, există o explicaţie - cum autorii blogurilor sunt destul de tineri, accesul lor la literaturi mai îndepărtate este limitat, căci bibliotecile sunt cum sunt. Ştim că, din raţiuni de marketing, editurile publică literatură de bonton de afară. Rar găseşti un Broch – apărut nu demult la Leda – Hrabal, Cosic etc. Eu personal însă, fiind mai "vechi", chiar caut să aduc în discuţie anumiţi autori mai puţini circulaţi – Lenz, Gyorgy Konrad, Mulisch, Mahfuz, Gombrowicz, Hasek, chiar Kafka. Dar nu sunt singurul, anda e un exemplu.
În al doilea rând, mă bucur că blogurile cu teme livreşti s-au înmulţit. Când l-am deschis eu pe-al meu le numărai pe degete – white noise, terorista, ionuca, cinabru, mayuma, raul. Acuma sunt multe şi de calitate.
Recunosc că sunt mereu în căutarea blogurilor bune, nu doar a celor cu teme livreşti, ci a unor oameni cât de cât educaţi şi cu bun simţ, nu doar estetic, curioşi şi deschişi. Dar rar găsesc aşa ceva – ce să-i faci, şi blogosfera reflectă societatea românească.
Evident, n-are rost să descriu comunitatea virtuală visată de mine – ea e bună şi -aşa cum e; dar e nevoie de timp. Şi de bun simţ. Şi de discernământ. Şi de ceea ce zice Nabokov, curiosity, tenderness, kindness, ecstasy.
Mulţumesc pentru invitaţie şi pentru replica echilibrată. Departe de mine pretenţia de a fi trecut prin TOATĂ blogosfera pentru a-mi desprinde concluzia.
RăspundețiȘtergereAceasta îşi trage "materialul" din incursiunile mele pe cele mai circulate bloguri unde apar ŞI recenzii sau simple vorbe despre cărţi. Tabloul este trist, restrâns, cam lipsit de originalitate: aproximativ aceiaşi anglo-saxoni, japonezi, feministe, etc.
În final, o mică 'obiecţie', plină de toată consideraţia: nu ştiu când ai 'deschis' tu, Dragoş, blogul, dar consider că ar fi fost 'potrivit' să fi fost menţionată şi 'companioana' Hiacint(masa_pustie) în listă, alături de ionuca sau chiar mai înainte (calitatea scriiturii, deh!) de d-şoara 'terorista' şi... aşa mai departe. :)
Tinerii noştri iubitori de carte au, se pare, destui bani pentru iPod, e-reader, aparate foto ultra. Eu nu stau la mila bibliotecilor, că nu aş mai citi nimic dacă ar fi aşa. :) Cumpăr! Cărţile respective, amintite de tine în text (aproape toţi, foarte potriviţi cu gusturile mele), nu circulă pentru că snobismul nu lasă ca ele să pătrundă în discuţii, iar 'guru-ii' nu catadicsesc să le recomande curtenilor aciuaţi ciorchine pe câte un blog 'influent'. Mă mir, pentru că, alteori şi în alte părţi de lume, snobismul este şi factor de progres.
Spor la citit!
Şi, pentru că NU am scris nicăieri că sunt PUŢINE bloguri cu teme ce ţin de cărţi (sunt multe, prea multe, plictisitor de multe), dau mai jos fragmentul întreg:
RăspundețiȘtergere"Am mai remarcat, cu oarece mâhnire, că în blogosferă obişnuiesc să circule şi să fie discutate cam aceleaşi cărţi (un număr restrâns de titluri deja fetişizate), foarte puţini cutează să scormonească alte literaturi. Vecinii central şi est-europeni au o "trecere" mai curând de underground. Prea multe lucrări pătrund la noi pe filieră anglo-saxonă! Ah, şi fără nici o coerenţă editorială - vezi cazul P. Roth, tradus complet haotic."
@dragos- eu pe blog scriu mai ales despre cartile care-s acum in librarii, gandindu-ma ca poate conving pe cineva sa citeasca.
RăspundețiȘtergerese discuta cam aceleasi carti? pai despre asta-i vorba, despre o comunitate[dar sunt mai multe]. ma intereseaza parerile despre cartile care se traduc acum, pt toate celelalte exista istorii literare.
nu simt nevoia sa par culta, nu simt nevoia sa tin predici. scriu despre ce citesc in timpul meu liber [foarte important detaliul asta].
am citit cam tot ce inseamna scriitor clasic, sau intrat in canon, dar nu simt nevoia sa-i reiau pt a scrie pe blog. eu nu citesc pt a avea subiecte pt. blog. blogul e cu totul altceva, nu e scopul vietii mele.
exista bloguri in care se povestesc diverse despre autori antici, medievali. trebuie doar cautate.
blogosfera e uriasa, dar si variata.
white noise, cam tot ce înseamnă scriitor clasic sau intrat în canon? ah.
RăspundețiȘtergere(cristian cred că se referea tocmai la ne-canonici, marginali, şui, dar-nu-mai-puţin-buni-decât-restul)
Exact, Miss Lou ma intelese mai bine, nu cred ca m-am exprimat confuz. Est-europenii, foarte buni, foarte cu miez scriind, sunt cvasi-absenti din recomandarile 'colegilor' nostri de blogosfeerie...
RăspundețiȘtergere@luiza - am incercat sa explic de ce scriu despre unii, nu despre altii.
RăspundețiȘtergeream scris si despre unii marginali [h.bonciu,alice botez, de ex], si est-europeni, dar scriu despre ce vreau eu, doar despre ce vreau eu. si asa va fi tot timpul.
poate intr-o zi o sa scriu despre olga tokarczuk, dar deocamdata am alte prioritati, de ex. poezia.
fiecare ar trebui sa scrie despre autorii pe care-i iubeste sau care-l intereseaza, dar nimeni nu are dreptul sa-mi ceara mie sa scriu despre anumiti autori.
nu cred c-a cerut nimeni nimic nimănui :)
RăspundețiȘtergereDe acord cu opinia ca sunt interesante postarile despre cartile noi, fiindca pentru clasici exista destule referinte critice.
RăspundețiȘtergereE adevarat ca exista grupulete de bloggeri care scriu despre carti. Il felicit pe Dragos ca a reusit sa initieze un dialog intre aceste grupari. Altfel, desigur ca fiecare scrie ce vrea el.
@Cristian SIRB - pe vremea aceea nu stiam de hiacint.
RăspundețiȘtergereDa, si pe mine ma enerveaza ca peste tot gasesc anglo-saxoni - din care majoritatea scriu mediocru - si, din pacate, influenteaza si scriitorul roman.
@white noise - Tu nu erai vizata in post, ba chiar esti un model de originalitate livresca, faci o munca de sisif cu poezia care nu e citita deloc.
In ceea ce priveste clasicii, de la Borges am aflat ce placere e sa-i recitesti, chiar in defavoarea contemporanilor.
@isuciu - Multumesc. Da.
@Cristian Sîrb: Aveţi dreptate, pe blogurile literare sînt discutaţi cam aceiaşi autori, canonizaţi, în curs de canonizare sau în vogă. Mi-ar plăcea şi mie să întîlnesc mai des autori de bloguri care să scotocească după autori ”marginali, şui”, cum spune Luiza. Dar conformismul in materie de lecturi nu mi se pare chiar grav, mai dezolantă mi se pare monotonia însemnărilor despre cărţi - multe sînt un fel de cronici de întîmpinare, destul de monocorde. Şi e păcat, pe bloguri putem scrie cum avem chef, sînt locuri de joacă ideale.
RăspundețiȘtergere@dragos - nu tu, dar altii. altii traiesc doar pt a viza si pt a rastalmaci.
RăspundețiȘtergere@ISuciu: Nu înţeleg de ce credeţi că pe bloguri ”sunt interesante postarile despre cartile noi, fiindca pentru clasici exista destule referinte critice.” Nu e prima oară cînd o spuneţi. Ar fi valabil doar în cazul cuiva care răsfoieşte bloguri literare doar ca să-şi formeze o părere despre vreo carte sau vreun autor.
RăspundețiȘtergereAltfel, ştiţi că despre cărţile noi puteţi găsi postări care reduc noutatea la eterna şi morna reîntoarcere a aceluiaşi. Eu cred că puteţi întîlni pe bloguri postări interesante despre clasici, oricîte biblioteci de referinţe critice ar exista. Sigur, n-o să găsiţi interpretări revoluţionare, dar ce bloguri au asemenea obiective enorme? Puteţi găsi, de exemplu, glose şi note de subsol fermecătoare despre cutare clasic şi, prin ele, puteţi descoperi gusturile şi dezgusturile unor cinstiţi cititori, semeni şi fraţi de-ai dumneavoastră.
white noise, sper ca nu-s eu altii aceia. :)
RăspundețiȘtergereNu stiu, oricum, cu cine te hartuiesti aici, pe cine te superi asa, cand nimeni nu te-a citat, vizat, certat. sau tocmai de aia?
Daca tii neaparat, o putem face, dar nu mi-e in intentie, nu aici, la Dragos.
Mi-a placut foarte asta: `Şi e păcat, pe bloguri putem scrie cum avem chef, sînt locuri de joacă ideale.` Alexandru
Multumesc frumos, din nou, Luiza.
iSuciu, nu s-a referit nimeni la clasici canonizati, ci la est-europeni, de pilda.
@Cristian Sirb - sunt eu suparata rau si am zis aici ca asa s-a intamplat, am dat si de un site unde apar rezumate ale posturilor mele, dar rezumate care n-au legatura cu ce am zis eu.
RăspundețiȘtergeredin cate imi aduc aminte am comentat pe masa_pustie, o sa mai comentez acolo cand o sa mai am ceva de zis
Ok, oricand.
RăspundețiȘtergerear fi bine daca pe 'blogurile livresti' ar fi mai putina impostura - si aici ma refer, direct & explicit, la terorista: acela nu e un blog 'privat', e un s.r.l. ;))
RăspundețiȘtergereAlexandru:
RăspundețiȘtergereNu cred in competenta celor care se incumeta sa scrie pe net despre carti clasice.Daca ar fi nume consacrate ar fi altceva, dar personalitatile nu scriu pe bloguri. M-ar interesa foarte mult ceea ce-ar scrie pe blog Florin Iaru – de exemplu – dar acesta nu-si face blog si este contra blogaritului. Iata ce mult a ridicat calitatea receptionarii si discutarii unor carti, opinii, etc., interventiile lui ALS, dar el este o exceptie, din pacate.Pe de alta parte ma intereseaza parerile proaspete ale oamenilor oarecare (asa ca subsemnatul) despre cartile noi. Dar si aici trebuie atentie fata de metodele subtile de reclama promovate de unele edituri de a pune un srl sa laude cate-o carte sau vreun autor, sub masca blogului unui simplu cititor (apropo de ceea ce spune ALS). Naivii aduleaza o cooperativa de citit, crezand ca admira o anume persoana. Mi-a placut si mie mult chestia cu afirmatia ca” pe bloguri putem scrie cum avem chef, sînt locuri de joacă ideale” . Desi este o chestiune care mi-ar placea sa fie analizata.
PS. La inceput am crezut ca esti un alt Alexandru. Slava Domnului ca am scapat (sper !) de acel specimen !
domnule isuciu, tout est dans la manière. până la urmă, contează nu atât de mult despre ce carte scrii, ci cum scrii despre ea.
RăspundețiȘtergereşi-apoi, opinia dvs. ("Nu cred in competenta celor care se incumeta sa scrie pe net despre carti clasice.") ţine, trebuie să recunoaşteţi, de ideile primite de-a gata. poţi scrie excelent despre cervantes sau molière şi fără să fii o "personalitate", aşa cum ziceţi.
înc-o dată, îi dau dreptate lui alexandru. blogurile sunt locuri de joacă stilistică ideale. de fapt, nu numai stilistică.
Luiza :
RăspundețiȘtergereAlexandru are mare dreptate. Daca blogul este un spatiu in care poti sa te joci, de ce sa imiti scrisul scrisnit al unor persoane care colaboreaza la reviste ? Cu privire la cei care scriu bine despre operele canonice, ai putea sa-mi dai vreo doua trei (nu palme !) exemple ?
scrisul scrâşnit? pe asta n-am înţeles-o.
RăspundețiȘtergereexemple? mie nu-mi plac în general blogurile exclusiv livreşti. din cauza asta nici nu le prea citesc. dar cred că odată ce ştii să scrii (şi să citeşti), poţi s-o faci la fel de bine despre un autor clasic cât despre unul contemporan. de dragul argumentării, alexandru are un blog pe care l-aş citi indiferent dacă ar scrie despre seneca sau reţeta unui magret de canard. şi dacă până acum n-a scris nici despre una nici despre cealaltă, nu-nseamnă că nu poate s-o facă :)
în orice caz, lumea ia blogurile muuult prea în serios..
luiza :
RăspundețiȘtergereAdica scrisul academic, necolocvial. Inchis la toti nasturii si in ton sobru. Alexandru ! – cu o floare nu se face primavara. De fapt, sustii ca oricine e capabil de mare performanta. Nu-i adevarat. Sunt luate blogurile prea in serios ? Nu trebuie sa generalizezi – n-ai date pentru aceasta afirmatie. Si in fond fiecare le priveste cum vrea el. Eu vreau ceva interesant; altfel citesc carti.
eu vad lucrurile asa: blogurile sint niste bruioane (daca esti scriitor sau critic), iti arunci ideile in eter asteptind confirmari... sau scrii cum & cind iti vine dspr una-alta, cu un simt al gratuitatii care e f gratios...
RăspundețiȘtergeredar NU scrii 'cronici' pe blog, pt k 'mediul' nu se preteaza - este lipsit de scrobeala & 'larg-democratic', refuzind verdictele.
problema (asa cum o vad eu) este k acest scris 'dspr' (carti, filme etc) tinde sa se ia in serios - in ciuda 'frivolitatii' semi-asumate -, erodind edificiul critic propriu-zis. o cronik are un anumit format (inclusiv un anumit nr de semne!), presupune un anumit protocol (chit k minimal), iar lucrurile acestea sint antipatice cititorilor prizariti & grabiti de azi - care, culmea, prefera un fel de jurnal capricios & satios, 'cu de toate', un scris lenes in care autorul se pisiceste ad nauseam & anonim - unei recenzii profesioniste & semnate de nume cu autoritate...
in concluzie: bloguri 'dspr carti' - da, cu conditia (vorba luizei) sa nu se ia in serios... nici de cei care le fac, nici de cei care scriu pe ele ;)
n-am spus niciodată (şi nici n-o să spun) că oricine e capabil de mare performanţă. poate-aţi citit prea repede comentariul meu..
RăspundețiȘtergereînsăşi discuţia asta demonstrează că blogurile sunt luate prea în serios. de aceea mă şi retrag.
(leo, tout à fait d'acc)
cred ca am intrat intr-un cerc vicios despre canonic si anticanonic. eu inca nu dau doi bani pe cronicile de carte ale criticilor care fac canon - pline de idiosincrazii (unii n-au citit mai mult de-o pagina de marcel proust) - cu protocolul si scrobeala lor cu tot. Nu vreau sa mi se opuna unei pareri sincere si argumentate o cronica "critica". Eu cred in acel bun simt educat de acasa, scoala si autoeducat. Sa nu uitam ca toate capodoperele au fost anticanonice in vremea lor. Sa nu uitam ca Saramago, Grass, Jack London, Hesse, Mann n-aveau prea multa scoala sau cunostinte critice...
RăspundețiȘtergereda, sunt de acord, blogul/mediul on line nu face "cultura", dar daca un scurt post sincer si argumentat despre o carte deschide o perspectiva - e deja mult.
Putem apoi glosa in voie - anonim, larg-democratic, postmodern...
dragos,
RăspundețiȘtergeredar daca nu cunosti canonul cum iti dai seama k o carte este 'anti-canonica'?
si daca cineva NU-si face o meserie din asta (= citit), ci citeste & scrie asa, printre picaturi, cum se nimereste, fara alta responsabilitate decit 'sinceritatea' sa, de ce ar trebui k un cititor sa aiba mai multa incredere in acesta - doar pt k si cititorul e la fel?
un cititor 'neprofesionist' nu are idiosincrazii? ;)
pot intelege idiosincrazia unora la cronici si/sau critici, dar intre cineva care are canonul la degetul mic (& poate recunoaste, uneori chiar recomanda, anti-canonul) & cineva pt care cititul este un hobby iar lecturile canonice, un sotron, eu voi alege intotdeauna profesionistul...
Alex Leo Serban :
RăspundețiȘtergereBlogul bookblog este o colectie de cronici comise de diferiti bloggeri. Consideri ca este neavenit, avand in vedere ceea ce spuneai despre recenziile de carte, ca NU scrii 'cronici' pe blog ?
@als - de ce trebuie neaparat sa alegi?
RăspundețiȘtergeredaca as scrie o carte, evident ca mi-ar placea parerea lui chivu, cernat, chiar manolescu, dar m-ar interesa de asemenea ce scrie dragos butuzea sau mai stiu eu ce blogar (vox populi). din mai multe opinii, iti poti face o idee, toate poate diferite de ale tale. la fel si in cazul unui cititor.
@isuciu - personal, de pe bookblog imi plac recenziile numai unui singur blogar, poate nu e cel mai bun exemplu.
isuciu: nu cunosc bookblog, in principiu poti scrie orice pe un blog, dar daca e doar o colectie de cronici pe net nu cred k are mare priza la cititor(i) ;)
RăspundețiȘtergeredragos: alegi pt k n-ai incotro - pt k nu poti sa citesti TOT!
entropia e tot mai mare s.a.m.d. :)
eu, de ex., te citesc pe tine cu placere pt k te cunosc, stiu k esti un om onest (apropo: sanatate!), dar parerea mea e k un critic important (stiu k iti displace termenul de 'critic', pastreaza-l pe 'important') se adreseaza unui potential 1+X nr de cititori (inclusiv bloggeri), in timp ce un blogger se adreseaza, in general, altor bloggeri - deci fiecare isi 'taie' o felie din tortul celorlalti...
(aici as face un desen, o schema, dar n-am talentul tau! ;))
@ISuciu : Nu cred că doar ”personalităţile” ar fi în măsură să scrie despre cărţi clasicizate. Am discutat şi răsdiscutat argumentul ăsta cu dumneavoastră. Vă întrebam odată după ce criterii împărţiţi blogurile ”culturale” în bune şi proaste (fiindcă le împărţeaţi) şi mi-aţi răspuns că doar ”personalităţile”, oamenii cu experienţă solidă într-ale culturii, pot defini aceste criterii.
RăspundețiȘtergereMi se pare că vă încredeţi în verdictul ”personalităţilor” într-un fel discutabil – e ca şi cum v-aţi suspenda judecata de valoare pînă cînd o autoritate culturală îşi dă verdictul, pe care îl adoptaţi mai apoi. Nu uitaţi că aceste autorităţi pot evalua diferit o aceeaşi producţie culturală. Cît despre capacitatea de a scrie despre cărţile clasicizate, gîndiţi-vă că v-aţi încumetat să scrieţi despre ”Zilele Regelui”, o carte care ar putea fi considerată o capodoperă peste ani, cînd dumneavoastră şi cu mine o să fim oale şi ulcele. Mai gîndiţi-vă că şi ”personalităţile”, cînd erau mici, s-au încumetat să scrie despre cărţi mari, deşi poate li s-a spus că nu sînt în stare să se măsoare cu ele.
Daţi-mi voie să vă dau un sfat – bucuraţi-vă de blogurile care vă plac şi lăsaţi, uitaţi teoriile cu cabale şi manipulări ale cititorilor naivi, e păcat să vă pierdeţi timpul cu ele, sînt urîte şi sărăcăcioase.
P. S. Sînt chiar acel ”specimen” care vă certa pentru atacurile în contra LucieiT şi care avea rezerve faţă de unele din postările dumneavoastră. Încerc să discut cu dumneavoastră pentru că adesea avem idei complet diferite. Vă asigur că nu vă citesc cu ostilitate, că nu am în general o lectură ostilă a blogurilor şi că nu nu mă cred deloc vreo lumină. Nu înţeleg de ce mă trataţi de ”specimen”, nu v-am spus nimic necuviincios.
Alexandru:
RăspundețiȘtergereTe rog sa ma scuzi, acum esti cu totul alta persoana.Si spuneai ca nu ai blog.Acum de ce nu o mai aperi pe Luciat ?
@ISuciu: Fiţi încredinţat că am rămas acelaşi. Sînt sigur că nu v-am greşit cu nimic. Atacurile dvs. de atunci la adresa LucieiT le găsesc în continuare necinstite, dar nu vreau să mai abordăm subiectul ăsta, nu serveşte la nimic. De fapt, nu o apăr pe LuciaT, e o chestiune de principiu. În primul rînd, mă apăr pe mine de conduite care îmi fac rău, chiar dacă nu mă ating direct. Sînt foarte gingaş, domnule ISuciu : )
RăspundețiȘtergereAş fi făcut la fel şi dacă ar fi fost vorba de altcineva, înţelegeţi? Aţi înţelege şi mai bine daca v-aţi strădui să nu mai vedeţi peste tot partizanate, ”găşti” de bloggeri şi alte aglutinări îndoielnice.
(Blog mi-am făcut de curînd şi nu prea-mi găsesc timp pentru el. Îmi place mai mult să glosez pe marginea altor bloguri. Dar ce importanţă are? Nu văd legătura.)
@Alex Leo Şerban, Dragoş C.:
RăspundețiȘtergereCred că se desenează, din ce aţi spus mai sus, o opoziţie forţată între postările de pe bloguri şi cronicile profesioniste. Primele ar fi ”sincere”, la cald, fără ambiţia sentinţei critice, iar celelalte ar fi scrise cu distanţă critică, apretate, respectînd anumite constrîngeri formale şi vizînd verdictul.
Îmi dau seama că e un contrast cu miză euristică commeondit, dar tot aş vrea să spun că mă cam enervează unele clişee despre ”critica” literară - academică, austeră, preocupată esenţial să măsoare şi să judece. Ca şi cum ar fi doar într-un fel! Mie mi se pare că, dimpotrivă, ”critica” literară s-a schimbat mult în bine, e din ce în ce mai diversă, cronicile sau articolele sînt destinse, evită preţiozităţile şi tehnicalităţile academice inutile, în fine, e mai bine. Sigur, din cînd în cînd, domnul Paul Cernat scrie ca şi cînd ar fi conştiinţa critică a literaturii române - mi se pare că e un ingredient principal al farmecului domnului precitat.
Iar dacă însemnările despre cărţi de pe bloguri sînt păreri la cald, dar bine argumentate - sînt de acord cu Dragoş - nu văd prin ce ar fi foarte diferite de o cronică dintr-o revistă. În principiu, nimic nu împiedică o însemnare de pe un blog să arate ca o cronică dintr-o revistă literară, cu toate că mediul ”nu se pretează” şi că cititorul mediu e ”prizărit şi grăbit”. Cui ce-i pasă de asemenea cititori şi de gusturile lor, dacă există? (eu am o părere mai bună despre cititori).
Blogul literar care mi-ar plăcea cel mai mult seamănă cu ce spunea domnul Alex Leo Şerban: ar conţine nişte critificţiuni jucăuşe dar bine închegate, scrise cu un foarte serios simţ al gratuităţii.
Promit că e ultimul comentariu diluvial de pe ziua de azi : )
Alexandru:
RăspundețiȘtergereAi un blog foarte bun. Nu pot in niciun fel sa fac legatura cu persoana care erai inainte – foarte greu de suportat pentru mine. Blogul este o carte de vizita. Surpriza este foarte mare. Multumesc de sfaturi dar nu le primesc. Acum ma duc sa citesc.
alexandru: pe mine ma deranjeaza TOCMAI aerul 'lejer' in discutarea literaturii, cred k se fac concesii unui public care atit asteapta - sa vada nu doar k sandra brown e ok, dar si k discutarea unor carti 'serioase' se poate face a la sandra b & e ok...
RăspundețiȘtergeredaca 'aerul timpului' vrea un 'ton destins', guler desfacut & nelipsita ironie de buzunar atunci cind citesti racine (dar CINE mai citeste racine?!), atunci nu pot spune decit: au diable, cet air du temps!, prefer sa fiu contra-curentului
ps acestea fiind spuse, acesta este ultimul comentariu pe care vi-l adresez: faptul k ati recunoscut 'oficial k sinteti acelasi' cu aparatorul-din-oficiu al teroristei va face, pt mine, persona non grata...
A fost o mare plăcere să citesc comentariile tuturor!
RăspundețiȘtergereFrumos!
Felicitari, Dragoş, pentru "darul" de a zgândări aceasta discuţie! :)
Ah, am scos si eu un Broch:
RăspundețiȘtergerehttp://subvertingcapitalism.blogspot.com/2007/04/moartea-lui-virgiliu-de-hermann-broch.html
Corectat, aranjat, gigea :D
G.
@ALŞ: Mi se pare că ţineţi cu orice preţ să mă înţelegeţi greşit. Spuneam doar că mă bucur să nu mai dau în cronicile literare pe care le citesc peste un limbaj critic de lemn, preţiozităţi ridicole şi tehnicalităţi inutile. Şi că-mi pare bine cînd întîlnesc un ton destins – dar care n-are NIMIC de-a face cu acea lejeritate care nivelează par le bas, nici cu ironiile ieftine la adresa cărţilor ”serioase” (absolut detestabile). Mă gîndeam la acel stil de o eleganţă decontractée din cronicile Cristinei Ionică, ale lui Marius Chivu sau Alexandru Matei – stil dublat de argumentaţii solide, strînse, pe text... La asta mă refeream cînd spuneam că critica literară s-a schimbat mult în bine. Altfel n-aş mai fi susţinut că nu trebuie facută nici o concesie cititorilor (ipotetici) grăbiţi şi leneşi din ziua de azi.
RăspundețiȘtergereP. S. Nu-mi închipuiam că există interogaţii în privinţa identităţii mele, altfel aş fi mărturisit de la bun început că sînt acelaşi ”specimen” care găsea că atacurile domnului ISuciu la adresa LucieiT nu sînt deloc oneste (c’est le moins qu’on puisse dire). Tot aşa le găsesc şi acum, tot aşa le-aş găsi şi dacă ar viza pe altcineva. N-aş avea nimic împotrivă dacă domnul ISuciu ar critica, cu argumente, fondul, forma, frecvenţa sau aşezarea în pagină a însemnărilor LucieiT. Am luat poziţie împotriva acelor atacuri pentru că ele participă la ”extinderea domeniului mîrlăniei”, vorba lui T. O. Bobe. Dacă asta mă face persona non grata, daţi-mi voie să nu vă înţeleg.
Mie imi pare - daca nu cumva intervin prea tarziu in discutie - ca se porneste de la o ipoteza gresita: aceea ca notatiile de pe blog ar face concurenta criticii literare profesioniste, ca blogurile de tip jurnal de lectura ar aspira sa se substituie criticii literare. Or, din punctul meu de vedere, nu e deloc asa. Blogul si critica literara sunt moduri diferite de raportare la literatura.
RăspundețiȘtergereGranita dintre ele imi pare insa flexibila, pana la un punct. Chiar daca o recenzie "traditionala" (asa cum a descris-o als) ar putea, la o adica, sa fie gazduita de un blog, nu cred ca reciproca e valabila: un tom critic serios nu se poate constitui din insumarea unor notatii in care domina nota subiectiva, "la cald", abordarea nesistematica a problematicii/domeniului etc.
"Granita" dintre cele doua - blog, respectiv critica literara - e data cred, si de modul in care autorul foloseste literatura. Un critic literar subsumeaza demersul sau unui interes care e, mai inainte de toate, profesional. Ca acest interes profesional mai e sau nu dublat de pasiune ingenua pentru literatura, asta nu e treaba mea. Profesionalizand insa lectura (ooo, cred ca si fenomenul asta in sine merita o discutie separata!), criticul literar se supune exigentelor profesiei, acelea care ii asigura de fapt credibilitatea printre cei ca el si printre cei care-l citesc.
Multi dintre noi insa folosim literatura altfel, pentru a satisface nevoi de ordin cumva mai personal, mai informale - ca unul citeste din nevoia de a satisface un histrionism inocent (de tipul: citesc identificandu-ma ba cu un personaj, ba cu altul), ca altul citeste bovaric etc. etc. asta e iarasi o realitate. Si felul cum uzam de literatura nu poate fi ingradit. Da, exigentele sunt mai mici pentru ca blogul nu e discurs formal, profesional ci, asa cum spuneam mai sus, tine mai mult de specia jurnalului de lectura. Un jurnal deliberat deschis. Scrisul pe blog nu te deresponsabilizeaza in raport cu afirmatiile tale, fara indoiala. El e mai degraba o incercare de a-i gasi pe aceia interesati, ca si tine, de vreo carte sau alta, pasionati, ca si tine, de lectura. Iar felul cum se vorbeste despre carti in comunitati de felul acesta nu poate fi, iarasi, decat autoreglat.
Ca cititor neprofesionist, nu datorez cartii (si-l subliniez pe "a datora") decat lectura atenta inainte de a vorbi despre ea. Ce urmeaza dupa lectura, felul cum vorbesc/daca vorbesc despre carte tine strict de alegerea mea...
andru: aveti perfecta dreptate - si ma bucur, daca pot spune asa, k iritarile mele re: bloggeri lenesi - desi par harnici, cooperativa 'cartea la kilogram' :)) - & suficienti v-au prilejuit o postare atit de persuasiva...
RăspundețiȘtergereah, am uitat (asta e pt postarea de deasupra celei a lui 'andru'): les amis de mes ennemis ne sont PAS mes amis - c'est le moins que je puisse dire
RăspundețiȘtergereAm obosit sa citesc discutii in contradictoriu fara nicio finalitate. Atat de multa energie pierduta degeaba. Ce ar fi daca ati scrie, am scrie cu totii mai mult, in detrimentul gurii care o ia inaintea gandirii? E bun si ochiul aruncat peste gard, dar sa nu zaboveasca prea mult in curtea care nu-i apartine.
RăspundețiȘtergerenu credeti k ar fi mai corect, mai cinstit si, oricum, mai inteligent sa nu va dati cu parerea intr-o chestiune unde - recunoasteti chiar dvs - 'ati obosit'?...
RăspundețiȘtergerecum nu cunoasteti toate datele problemei/conflictului, normal sa nu intelegeti decit partial, iar lucrul acesta sa va oboseasca.
cit dspr indemnul de a scrie 'mai mult' (k si cum nu s-ar scrie, deja, PREA mult!), recunosc k are o candoare proaspata relaxanta ;)