ce se întâlneşte în romanul lui dan brown

pe la 20 de ani, cehov scrisese o schiţă intitulată ce se întâlneşte de cele mai multe ori în romane, nuvele etc.
şi cum m-am apucat şi eu, noroc cu filmul, de mega-super-best-seller-ul îngeri şi demoni, iată, scriu acest post.

ce întâlnim în romanul lui dan brown:

• teme holywoodiene, de importanţă universală (biserica catolică, conclavul, ultimele descoperiri ştiinţifice, dar mai ales conspiraţii, mişcări oculte care se răzbună)
• un profesor pedant şi o femeie incredibil de deşteaptă şi sexy
• el e raţional, ea e, fireşte, emoţională, vrea să se răzbune
• toţi urmăresc o hartă a comorii contruite on-going
• personajele sunt conturate cu ajutorul amintirilor din copilărie
• acţiunea e rapidă, se petrece în cîteva ore
• în dialog apare mai întâi elementul surpriză - parcă spuneaţi că...; apoi totul se lămureşte imediat - este aşa...
• grămezi de explicaţii didactice, de ai impresia că iată, ai citit cartea şi eşti deja cult - hatha yoga? vechea artă budistă... sau acesta era locul din care...
• alăturări absurd-ironice: einstein şi peştii?
• potriveli miraculoase - soldaţii din garda elveţiană a papei vin imediat cu răspunsuri la întrebările profesorului universitar.

un citat care mi-a plăcut:
victoria ştiinţei... ne costă pe toţi. şi ne costă scump. ştiinţa a uşurat, într-adevăr, suferinţele cauzate de boli şi de mizerie şi ne-a oferit o sumedenie de maşinării pentru disctracţia şi confortul nostru, dar ne-a lăsat o lume lipsită de minunea frumuseţii. apusurile de soare au fost reduse la frecvenţe şi la lungimi de undă. complexitatea universului a fost transpusă în ecuaţii matematice. ne-a fost distrus chiar şi respectul nostru de sine, ca fiinţe umane... însăşi tehnologia care promite să ne unească, tocmai ea ne desparte. fiecare individ se află cum într-o interconexiune electronică cu întregul glob şi totuşi ne simţim mai singuri ca niciodată. de pretudindeni ne asaltează viloenţa, agresivitatea, dezbinarea şi trădarea. scepticismul a devenit o virtute. cinismul şi nevoia de dovezi şi certitudine înseamnă azi gândire avansată. e de mirare că oamenii se simt acum mai deprimaţi decât în orice alt moment al istoriei noastre? mai are ştiinţa ceva sacru? ea caută răspunsuri disecând pruncii încă nenăscuţi! ba chiar visează să ne restructureze până şi ADN-ul! ştiinţa sfărâmă lumea lui Dumnezeu în fragmente din ce în ce mai mici, din dorinţa de a-i pătrunde înţelesul... şi tot ce găseşte nu sunt decât alte întrebări. (p.365)

ce mi-a rămas e rugăciunea Sfântului Francisc: "Dumnezeule, dă-mi puterea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba!"

dan brown, îngeri şi demoni, ed rao, buc, 2004, trad. adriana bădescu, 538 p