5 iunie 2009

despre cărţi proaste

recunosc că nu-mi plac emisiunile criticului alex ştefănescu pe sticlă, dar aici face o treabă care merită tot respectul - asanarea literaturii române recente de cărţi proaste. e uimitor cât de mult s-a publicat, şi prost. iar prin acest volum - o compilaţie de articole scrise în ultimii 8 ani - alex ştefănescu ne arată de ce să ne ferim.

dar să începem cu câteva mostre, de care am râs ieri cu mare poftă:

proza

- Ce să fac dacă nu mă satisfaci? Eu am nevoie des de aşa ceva, ştii bine, şi tu nu prea mai ai timp. Spune şi tu ce să fac eu dacă EA îmi cere. Mă furnică, mă săgeată şi nu pot să rezist. Doar n-o să-mi bag deştu'! (violeta lăcătuşu)

Călugăriţa Agripina era împlinită la carne şi datorită vârstei, dar şi datorită unei alimentaţii consistente... avea o gură mare înconjurată de buze sau buzişoare, cum le alinta Tinel când îşi odihnea ochii privindu-le, mai mult bătând în roşu, cărnoase, uşor arcuite, şi acest semicerc degaja buchete de zâmbete provocatoare, dar şi odihnitoare interlocutorului... la orice mişcare prin cabinet, îşi arăta minunile coapselor şi gleznelor eu, le evidenţia static, dar mai ales dinamic printr-un mers vertical. (gheorghe grigorean)

Tinel s-a ridicat puţin şi, văzând ochii închişi ai femeii dragi, a lăsat gura să fixeze în aroma salivei buzele fierbinţi şi dornice în descătuşarea temperaturii genetice insuportabile. Gurile lor unite erau secondate şi de mâinile femeii care au prins cu moleşeala şi căşldura lor gâtul bărbatului ce se lăsa, ca un adolsescent, atras în mrejele catacombice ale începutului iubirii culto-monahale. (gheorghe grigorean)

Buzele lor se lăfăiau ca două răţuşte mici de tot într-un bazinel cu apă curată... (gheorghe grigorean)

Bine că s-a terminat aşa, că de reuşeam s-o violez forţat, cred că mă denunţa lui taică-său... (marin cioranu)

Dragostea acestei nopţi se curse vijelios, parcă la întrecere cu muritul clipelor sub apoteoza timpului. [adică făceau amor - n.m.] Un somn greu tătia peste fiinţele lor, şi un respirat dur arăta chinul din interiorul trupurilor ostenite. Ea se trezi repede şi plecă spre primele proceduri.(marin beşcucă)

- Ce-ţi inspiră imnul beethovenian al bucuriei? m-a întrebat soţia mea într-una din seri.
- Să-ţi spun ce simt cu adevărat? Ei bine! Află că ori de câte ori ascult acest imn, un îndemn lăuntric de-a străbate treptele devenirii mă cuprinde şi mă îndeamnă să trec dincolo de graniţele eului meu profund. (leon dură)

- Din această clipă eşti soţia mea! Sunt soţul tău! Conforma tradiţiei şi pentru amintirea acestei clipe, dă-mi voie să-ţi introduc această verighetă pe degetul corespunzător de la mâna stângă. Eu am introdus-o deja, observi? (constantin buligoanea)

poezia
Revino, nobilo făptură,/Întoarce-te, mai dă-mi o gură:/ Să-mi stingi iar dorul ce-ai aprins/ De când în vraja-ţi m-ai curpins. (bucur popescu)

La colţul străzii am văzut femeia./ Ea mi-a aprins în suflet iar scânteia./ Am alergat cu braţele deschise/Porţile iubirii erau închise.// Am aşteptat, i-am căutat privirea/ Am ţopăit, m-am întrecut cu firea/ Puteam să o ating, dar nu am îndrăznit/ Femeia este, încă, al vieţii mit. (alex vâlcu)

gâtul ei era prea lung/seabstrăgea pătrunsul de scuze/ revitalismul marasmei pe scurt/ edace iubirea serii/ în coastele inconturnabile ale durerii/ îngheţatul periplu/ sau dansul ţipătului în iglu/ dedublarea psihoimpresiei iubitei/ pletele ferestrei se subsumau/ în ispite/ admonestare fatidică a numbului cifru/ în coastele ilustrative te intru/ împăştiere ierarhică pentru înghiţitorul de pantă/ cetatea de clipe devine o altă/ imaginar rânduit în exorcismul ideii/ expurgă tabuul deschiderii cheii (florin ţupu)

Haosul liniştii mele într-al tău trup şi-a îngropat zăbrele,/în cârlionţul tău de femeie pură. (petre dobrescu)

eseul
Pe aceste concepte se creează tematica disonantă, oximoronică baudelairiană care suprasolicită demofilicul pe cale intelectuală pentru a accede la idealitate. Moartea ca principiu ultim este idealitatea totală, evaziunea supremă. Toate filozofia morţii baudelairiene, dacă am putea-o numi astfel, este intercondiţionată de o suită de lexeme oximoronice care invadează volumul până la obsesie. (cecilia burtică)

înregistrând, din perspective preponderent senzuale, polietajarea intra- şi extratextuală a lumii, nerepudiind utopia mitică salvgaradantă a genezei scripturale a macroexistării şi a destinului orfic al autorului care se obstinează neîncetat să-şi decanteze jaloanele individualităţii din substanţa fluidă, anamorfică şi insidios cromatizată a unui timp înţepenit (parcă) primordial între eschatologii şi soteriologii vicariante şi orbiculare... (ioan nistor)

e incredibil, au fost publicate în volum char discursuri funebre, poezii patriotice către nicolae ceauşescu, dedicaţii pe cărţi.

uimesc până şi numele autorilor - ionuţ ţene, cosmin miuţe, flavius lucăcel, moise n. istorică, g. holobâcă - sau ale editurilor - amurg sentimental, nelmaco, abaddaba, arefeană, isaura impex, editura tiparul din bârlad.

evident, şi alex ştefănescu are o opinie care nu mi-a plăcut, repetată contra haiku-lui, dar lucrarea e de toată admiraţia, lectură obligatorie pentru toţi scribălăii care cred că pot scrie şi fără să producă emoţie.

ps. în stilul exemplelor din carte, coperta cărţii e tare urâtă.

alex ştefănescu, cum te poţi rata ca scriitor. cîteva metode sigure şi 250 de cărţi proaste, ed humanitas, buc, 2009, 361 p.

18 comentarii:

  1. n-aș cumpara o carte despre carți proaste, dar leon dură si cecilia burtică m-au convins

    RăspundețiȘtergere
  2. "la întrecere cu muritul clipelor sub apoteoza timpului." :D :D uimitor.

    Si eu ma gandeam sa iau cartea asta, desi nu eram f convinsa ca-i chiar atat de haioasa. Zici ca ai ras pana la 2 noaptea de burticii astia?

    RăspundețiȘtergere
  3. @adina - nu toate exemplele sunt asa de faine. dar a.s. le comenteaza bine...

    RăspundețiȘtergere
  4. Da, si prefata de pe site-ul Humanitas e foarte faina.

    RăspundețiȘtergere
  5. Vai, eu mai c-am lesinat de placere citind despre "mersul vertical" si "violul fortat".
    Editura "Amurg sentimental" am remarcat-o si eu la Gaudeamus, scoate niste titluri pe masura.
    Gata, ma trec pe lista de cereri de imprumut, sa stii :)

    RăspundețiȘtergere
  6. "atras în mrejele catacombice ale începutului iubirii culto-monahale'
    cum dreacu pot scrie unii asa ceva? si ce nebuni ii publica?
    tare as vrea sa aflu ce-i intr-un creier din care apar asemenea fraze...

    RăspundețiȘtergere
  7. Iti trimit si eu o recenzie facuta la o astfel de carte, ca sa iti completez colectia de bijuterii inestimabile de nepretuit ale literaturii locale, cu accente universale. Adevarul este ca mie mi-s simpatici scriitorasii astia. Vorba Irinei Nicolau: "E atit de urit, ca e imposibil sa nu-l iubesti".

    Editura „Edmunt” a dat la iveală o capodoperă a genului liric: volumul „Contraste” de Anthonia Amatti, sau Mioara Nicolau, sau invers, că n-am înţeles prea bine. Ziceam mai sus de capodoperă pentru că rar ai ocazia să dai peste o asemenea colecţie de platitudini, zvârcoleli liricoide şi pretenţii filosofarde. Mioara Nicolau alias Anthonia Amatti face poezii care au titluri cam aşa: „Inferior şi superior”, „Lumină şi întuneric” „Viaţă şi moarte” „Bine şi rău” şi pentru că inspiraţia ne dă ghes, putem continua această serie de antonime „Lupul şi capra”, „Varza şi lintiţa”, „Banii, viaţa, sau mustaţa”. Doamna poetă plagiază în virtutea nu ştiu cărei legi nescrise a postmodernismului tot felul de titluri celebre din literatura naţională, universală şi personală, care nu au nici un fel de legătură cu autorii şi operele respective. De exemplu, „Prinţ şi cerşetor”, simpatica povestioară a lui Mark Twain devine în viziunea poetei un bun prilej să evoce Taj-Mahal-ul, unde, nu se ştie de ce, se teme să n-o apuce ploaia (???) şi unde întâlnim magistralul efect liric de rimă încrucişată între cuvinte cu aceeaşi valoare sintactică: „mări” cu „depărtări” şi „zdrenţăros” cu „copios”. Ba mai dăm şi peste film, în „Pisica Albă, Pisica Neagră” a lui Kusturita, de nu mai pricepe nimeni nimic. De departe, inspiraţiunea îşi atinge culmile-i măreţe, deşi golaşe, în poezia „Popas la „Clermont””, care începe aşa „Clair” şi „mont”-/Un „munte” limpede de frumuseţe şi lumină!”. Alo, doamna poetă, noi am văzut că Ovidiu Costea e trecut la sponsori, dar prea-i cu ochi şi cu sprâncene! Am văzut că şi Ion Bălan e sponsor, de ce nu aţi scris o poemă şi pentru „Covalact”? Păi, se poate?
    Una peste alta volumul este absolut ilar, pe alocuri de necitit, dar e un bun exemplu despre cum nu trebuie să se scrie poezie. Niciodată.

    RăspundețiȘtergere
  8. O sa o cumpar si eu..de cand cu jurnalul secret il simpatizez pe Alex
    Stefanescu..e reconfortanta "rezistenta" lui prin cultura si umor

    RăspundețiȘtergere
  9. sunt bine alese exemplele. cred ca poti sa mori de ras, si uite asa regreti ca nu citesti mai multe carti proaste. numele autorilor mi se par insa geniale.

    RăspundețiȘtergere
  10. "Ea se trezi repede şi plecă spre primele proceduri"?!!!! Ăsta e cel mai tare final de scenă de amor pe care l-am pomenit vreodată, moare pasiunea-n şanţ!

    RăspundețiȘtergere
  11. Paradoxal, nu? Cum poate fi atat de buna o carte despre carti proaste...Atat de multi devin si mai multi...Mai ai cunostinta de vreo cronica la volumul lui Alex. Stefanescu?

    RăspundețiȘtergere
  12. Sullalu Heimlich10 iunie 2009, 21:04

    "Cum te poti rata ca scriitor? Uitati-va la mine. Ce fel de om este cel care nu stie sa aleaga ce sa citeasca? Uitati-va la mine. Ce fel de om este cel care isi bate joc de numele unora, crezind, eronat, ca toate sint pseudonime (si, oricum, neintelegindu-le)? Uitati-va la mine. Ce fel de om este cel care publica frinturi de impresii ca pe judecati de valoare? Uitati-va la mine."
    Se scrie (prea) mult, se scrie (si) prost - o fi; da' cine e Alex. Stefanescu asta? Ce il indreptateste pe acest personaj sa creada ca a intrezarit, macar, calea?
    O gluma proasta.

    P.S. Da, ma. (= Nu te mai obosi sa ripostezi, internautule, stiu ce vrei sa spui, fa-te-n aia de inteligent.)

    RăspundețiȘtergere
  13. super cartea. tocmai am terminat-o de citit si chiar mi-a ridicat moralul intr-o perioada mai grea. am ras singura in autobuz la multe pasaje. e extraordinar alex stefanescu, il citesc mereu in romania literara cand o cumpar dar cartea asta a fost cireasa de pe tort. chiar aveam si eu de gand sa postez ceva despre ea, dar avand in vedere ca au facut-o deja altii inaintea mea foarte bine :), ma mai gandesc. nice blogul tau, te-am bagat la blogroll

    RăspundețiȘtergere
  14. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  15. http://lumerkoz.edu Thank you, tamoxifen usatoday zyprexa louvers catered protonix scantlebury readjustment dostinex side effects iqbal percocet side effects fakultesi enayetullah

    RăspundețiȘtergere
  16. al.stefanescu se crede dumnezeul literaturii ..crede ca are dreptul sa afirme despre cei 250 de autori ca sunt prosti ..cine ii da acest drept ? daca toti l-ar da in judecata ?
    nu citesti ce nu-ti place ..dar nu insulti pe nimeni .. este un abuz de putere de neiertat ..
    ne intoarcem la vremurile cand nu se publica nimic fara aprobari si para aprobari ?

    RăspundețiȘtergere
  17. al.stefanescu se crede dumnezeul literaturii ..crede ca are dreptul sa afirme despre cei 250 de autori ca sunt prosti ..cine ii da acest drept ? daca toti l-ar da in judecata ?
    nu citesti ce nu-ti place ..dar nu insulti pe nimeni .. este un abuz de putere de neiertat ..
    ne intoarcem la vremurile cand nu se publica nimic fara aprobari si para aprobari ?

    RăspundețiȘtergere
  18. @Anonim - habar n-am ce se crede al.stefanescu. insa nu tin minte sa scrie undeva ca x scriitor e prost. cat despre carti, asta e altceva. de exemplu, oricat de destept ar fi, asta nu inseamna ca nu poti scrie carti proaste. intoarcerea din rai e o carte proasta, dar asta nu inseamna ca eliade era prost. iar in epoca noastra de grafomanie, e nevoie de cineva care sa discearna graul de neghina. ca se poate insela, asta e alta poveste.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...