aseară am participat la relansarea unei antologii de poezie, iubirea e pe 14 februarie, alături de un public numeros - nu m-aşteptam - şi de câţiva poeţi români, dintre care pe unii i-am văzut pentru prima oară.
ca moderator, n-am avut microfon (nimeni n-a avut), unul dintre invitaţi n-a mai venit, doi au întârziat - aşa că încă de la-nceput mi-am zis c-o să iasă naşpa, altfel decât plănuisem.
cred că discuţia serii a fost pe tema (inepuizabilă) "există poezie în dragoste?" ceea ce a dus la următoarele concluzii: că poezia e să vrei să cucereşti femeia pe care o iubeşti (octavian soviany), poezia vine din suferinţa dragostei (gelu vlaşin), poezia trebuie să rămână secretă de ochii iubitului (livia roşca), poezia e doar frumoasă şi-atât (claudiu komartin). iar pentru marius ianuş, poezia e şi o cale către Dumnezeu, altfel e păcătoşenie de care trebuie să fugi (marius ianuş chiar a fugit la puţin timp). pentru că în faţa unei aşa păreri, ceilalţi invitaţi - chiar şi din public - se şi coalizaseră să-l convingă de contrariu, teoretizând şi citând din poezii.
s-a mai discutat despre poezie în sex-shop, despre viciile poeţilor, despre impresia falsă că poeţii sunt autişti, despre coperta kitsch, despre marchizi şi dilecte, o fetiţă chiar a citit o poezie.
în fine, pentru mine a fost încă o învăţătură despre cum sunt poeţii noştri, dincolo de râci, orgolii şi aberaţii.
i-am simţit pe toţi aproape şi poate de-aceea planul urzit de mine de-acasă,în târg n-a mai ieşit chiar aşa. deh, am avut emoţii!
poza de aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu