de subiectul filmului nu e mare lucru - cu dragostea pierdută, un profesor de literatură englez ia decizia să se sinucidă - trăieşte în america şi e homosexual. mai are o prietenă care-i poartă sâmbetele, dar degeaba. apare apoi şi o posibilă nouă dragoste, un tânăr student. nu ştiu cum o fi romanul, scris de christopher isherwood - eu am citit domnul norris schimbă trenul, şi nu m-a impresionat.
dar importante mi se par interpretările lui colin firth, rolul principal, şi cea secundară a lui julianne moore - actriţă roşcată de care îmi place de mor şi pe care am văzut-o numai în roluri ciudate. iată de pildă scena de mai jos, care mi-a plăcut cel mai mult din film.
regizorul filmului este un creator de modă, e la primul film şi nu pot spune că nu a imprimat filmului o anume viziune. puţin exagerată prin prea-tragismul ei, zic, însă reuşit abordată în a crea puncte de forţă ale unei ultime zi de muritor plictisit.
de neuitat şi muzica, chiar dacă foarte sumbră.
dar importante mi se par interpretările lui colin firth, rolul principal, şi cea secundară a lui julianne moore - actriţă roşcată de care îmi place de mor şi pe care am văzut-o numai în roluri ciudate. iată de pildă scena de mai jos, care mi-a plăcut cel mai mult din film.
regizorul filmului este un creator de modă, e la primul film şi nu pot spune că nu a imprimat filmului o anume viziune. puţin exagerată prin prea-tragismul ei, zic, însă reuşit abordată în a crea puncte de forţă ale unei ultime zi de muritor plictisit.
de neuitat şi muzica, chiar dacă foarte sumbră.
"a purta (cuiva) sâmbetele expr. 1. a dușmăni, a pizmui, a urî (pe cineva). 2. a căuta să facă rău (cuiva)". te referi la a doua variantă, aşa-i? :))
RăspundețiȘtergere"prea-tragismul" e destul de bine împănat cu ironie şi tragicomic.
ce anume e sumbru la muzică???? :)