imdb
deşi merită aplauze actriţa principală, ilaria occhini, ca şi româncuţa noastră, dorothea petre, măcar pentru inocenţa jocului.
regizorul italian federico bondi, însă, a ratat filmul. poate le-o fi emoţionat pe bătrânele italiencele îngrijite de menajere despre care au aflat prin film că uau! e şi ele oameni. însă scenele lungite cu înţelesuri ermetice m-au tot făcut s-aştept măcar punctul culminant. care n-a venit, nici până la finalul filmului - pe care mi l-a lămurit producătoarea filmului, ada solomon, după proiecţie.
n-am înţeles prin ce a vrut să mă emoţioneze federico bondi, decât prin clişeul că toţi oamenii au sentimente.
mulţumesc organizatorilor, pentru cea de-a doua proiecţie destinată blogărilor.
Arca ruseasca- Dragos, daca imi permitetzi, nu mai intarziati cu nici un alt film viziunea Arcai rusesti, si zic bine viziune pentru ca experienta inspirationala estem. Lasa colectiile Emitajului, sala cu sala si gros plan cu gros plan la unul din trei tablouri (hai unu’ din zece, I dono ca n-am fost) si clin d’œil dupa clin d’œil la 300 de ani de personaje din istoria rusiei (care nu sunt explicite pentru toate gastele prin apa istoriei) dar ganditi-va one take de 96 de minute de film neintrerupt Dragos, nimic de montat
RăspundețiȘtergerete-ar lua cu lesin de n-ar fi frenetic si cu oboseala de frenezia n-ar fi indoita cu melancolie, cu un sentiment de mare impacare, Eminescian, de la categoria de te’ndeamna de te cheama tu ramai la toate rece.
I’m telling you, Eminescu iti place, artele « plastice » iti plac, filmul asta o sa-ti lase o urma.
de o mare frumusetze
lasa siropurile sociale si du-te la 'marti, dupa craciun' ;)
RăspundețiȘtergere