12 noiembrie 2010

ion ion faţă cu reacţiunea

medalia de onoare

ion  ion este un om obişnuit, cu o viaţă de pensionar, cu mici drame zilnice - nu-şi plăteşte întreţinerea, votează cu vadim, nu-şi poate convinge nevasta şi fiul din Canada să se împace cu el etc.
dar diavolul nu stă degeaba şi ia chipul societăţii, adică a lui iliescu şi îi dă onoare. de fapt, o medalie. cum se întâmplă, onorabili sunt cei ce nu merită, aşa cum e şi personajul nostru, care începe investigaţiile, de bună credinţă. din păcate, aşa cum o câştigă, aşa o pierde - şi diavolul ia chipul unei funcţionare imbecile şi isterice care-i smulge decoraţia din piept. 

- e inuman, strigă moşul, e inuman, şi pleacă acasă, cu "onoarea" pierdută, la vârsta lui, când nu se mai poate împotrivi societăţii cea crudă şi nedreaptă. dar totuşi...

un joc magistral al marelui rebengiuc, la fel de minunat ca cel din pădurea spânzuraţilor şi moromeţii, ca cele din zecile de roluri de pe scenă. joc minunat al celorlalţi actori şi actriţe la senectute.

un film de văzut musai musai musai!

am înapoiat afişul cu iliescu pe el, nu pot admira chipul dracului, oricât i-ar spăla ruşinea chipul artistului.

2 comentarii:

  1. imi vine sa tzip. paunescu, ceausescu acum si iliescu???in cinemauri, la tv???suntem chiar asa de insetati de politica, de propaganda???fuck escu!!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. @lolablau - cred ca iubim personajele negative, face parte din specificul national! pe curvari ii facem sfinti, pe tepari (vlad tepes), eroi, pe criminali imbecili (antonescu), mari patrioti...

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...