bucuria sălbatică, bucuria frumoasă

riri sylvia manor
pestriţ, 

editura paralela 45, piteşti, 2010, 

110 pagini

coperta de irina bogdan

din volumul de poezii al doamnei riri manor mi-au plăcut poeziile simple, ce conţin o mare puritate, aproape infantilă, faţă de temele profunde ale vieţii, cum ar fi moartea, timpul, memoria.

mantaua

Întotdeauna există pe cer un nor

să îţi şergi cu el 

lacrimile. 

Întodeauna există un verset în Biblie 

sau în Coran

precum o manta 

de acoperit cu el 

trupul unui soldat de douăzeci de ani

mort. (p.67)

Anii pe scaune

Mi-am aruncat anii

Pe scaune

Ca rochiile 

Când îţi aranjezi dulapul

Şi nu mai e loc

Pentru rochii vechi,

Rochii care au cunoscut 

Totuşi

Zile mai bune.

Şi îmi privesc anii

Şi mă privesc 

Tot ca pe o rochie

Veche

Pe care continui s-o port

Din economie.

Rochii. 

Ani.

Am cunoscut

Vremuri mai bune

Când ar fi trebuit să învăţ

Şi nu am învăţat nimic.

Şi când ar fi trebuit să înţeleg

Şi nu am înţeles nimic.

Şi acum Mi-am aruncat anii

Pe scaune

Printre rochii şi printre

Sticluţe pline de parfumul 

Lucrurilor care nu există. 

Şi anii zac pe scaune

Ca rochiile

Şi tu stai

Dar parcă nu eşti în odaie

Numai noaptea şi-a trimis

Întunericul înăuntru.

Pe zid apeşi comutatorul

Să aprinzi lumina.

Dar nu există comutator

Pentru a fim împreună.

Şi totuşi

Eu port în mine

Nealterată

Bucuria sălbatică, 

Bucuria frumoasă

Precum un zmeu cu sfoară lungă

Înălţat

Peste toate acestea. (p.26-27)