26 ianuarie 2012

bucuria sălbatică, bucuria frumoasă

riri sylvia manor
pestriţ
editura paralela 45, piteşti, 2010, 
110 pagini
coperta de irina bogdan
din volumul de poezii al doamnei riri manor mi-au plăcut poeziile simple, ce conţin o mare puritate, aproape infantilă, faţă de temele profunde ale vieţii, cum ar fi moartea, timpul, memoria.

mantaua

Întotdeauna există pe cer un nor

să îţi şergi cu el 
lacrimile. 

Întodeauna există un verset în Biblie 
sau în Coran
precum o manta 
de acoperit cu el 
trupul unui soldat de douăzeci de ani
mort. (p.67)

Anii pe scaune

Mi-am aruncat anii
Pe scaune
Ca rochiile 
Când îţi aranjezi dulapul
Şi nu mai e loc
Pentru rochii vechi,
Rochii care au cunoscut 
Totuşi
Zile mai bune.

Şi îmi privesc anii
Şi mă privesc 
Tot ca pe o rochie
Veche
Pe care continui s-o port
Din economie.

Rochii. 
Ani.
Am cunoscut
Vremuri mai bune
Când ar fi trebuit să învăţ
Şi nu am învăţat nimic.
Şi când ar fi trebuit să înţeleg
Şi nu am înţeles nimic.

Şi acum Mi-am aruncat anii
Pe scaune
Printre rochii şi printre
Sticluţe pline de parfumul 
Lucrurilor care nu există. 

Şi anii zac pe scaune
Ca rochiile
Şi tu stai
Dar parcă nu eşti în odaie
Numai noaptea şi-a trimis
Întunericul înăuntru.

Pe zid apeşi comutatorul
Să aprinzi lumina.
Dar nu există comutator
Pentru a fim împreună.

Şi totuşi
Eu port în mine
Nealterată
Bucuria sălbatică, 
Bucuria frumoasă
Precum un zmeu cu sfoară lungă
Înălţat
Peste toate acestea. (p.26-27)

2 comentarii:

  1. cristal! părerea mea.
    dinu d. nica

    RăspundețiȘtergere
  2. Sincer eu zic ca-s mai multe nu mai doua feluri dar in linii mari cam asa este ...

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...