café de flore

imdb

în zilele de azi când, atât în ceruri, cât și sub pământ, toate au devenit nepăsătoare față de soarta fiilor omului și nici o voce nu le mai vorbește de nicăieri și nu mai răspunde dorințelor lor – cum spunea nikolai leskov – iată un regizor care-și propune, cu instrumente cinematografice, să aducă înaltul cerului în soarta omului contemporan.

un film care cu siguranță, oferă o viziune – chiar dacă nu nouă – despre viață. mai precis, despre dragoste. chit că e cea de mamă, cea de iubit(ă); chit că e cea de azi sau cea de ieri; cea de aici sau cea de aiurea. un film care este de asemenea, o provocare. multe simboluri vizuale și auditive, multe legături intempestive între scene – se pare că în epoca vitezei filmele trebuie să se deruleze altfel.

antoine este un DG, are bani, vilă cu piscină, nevastă frumoasă și copii frumoși. călătorește prin lume să țină concerte. însă dincolo de viața prosperă, apare ceva subconștient, care-i dă semne. o fostă nevastă somnambulă și cu însușiri de medium, primește și ea semne și le caută interpretarea. o descoperă astfel (odată cu noi) pe vanessa paradis, o mamă ce are să crească un fiu cu sindrom down. ea își iubește atât de mult copilul, că devine dependent de el. totul se-nlănțuiește și cer(c)ul se închide perfect, la final.

ceea ce este impresionant este că, dincolo de imagini și sunete, descoperim, dacă suntem atenți, subtilul. fără efecte spectaculoase. doar ceva vise, somnambulisme și niscaiva viziuni.
o minunat de îndemânatică punere în scenă, cu mijloace cinematografice, a unei povești de viață – una manifestă și una ascunsă. destul de rar ca un film să reveleze direct o experiență reîncarnatorie.