12 martie 2012

case livreşti - mărţişorul lui tudor arghezi

după casa memorială bacovia despre care am scris aici, urma firesc mărţişorul, cuibul din lemn al celui mai mare poet român contemporan, după părerea mea.

aflu astfel, duminică, în ziua însorită de martie, liniştea argeziană deplină, de parcă nici nu sunt în bucureşti. în biroul poetului (foto jos), lângă sutele de cărţi - sunt câteva mii în toată casa - văd clopoţelul mut al lui arghezi care-i anunţa familia când poate fi deranjat. nevasta, o ţărancă bucovineancă şi doi copii - un băiat şi o fată.

în mijlocul terenului cu livada desfrunzită, odinioară o mahala, arghezi îşi construieşte o casă din bârne de lemn. cu fiecare carte publicată de succes, îşi mai construieşte o cameră. se opreşte la 18 şi la câteva dependinţe. vizitez doar etajul - biroul, dormitorul comun, salonul - cu vitrină şi bibelouri - odaia de spălat, laboratorul, camera de copii, holul lung. totul îngrijit, neostentativ. bârnele trosnesc sub paşii mei. doar ei fisurează liniştea.

văd şi tipografia. apoi cumpăr două exemplare originale din minunatele bilete de papagal, m-aşez pe-o bancă din faţa mormântului poetului şi al soţiei şi pornesc să i le citesc. apoi măzgălesc din creion spre amintire, mărţişorul. o căţeluşă îmi amuşină curioasă ghetele. o duminică frumoasă. altfel îi voi citi poeziile de-acum încolo.

5 comentarii:

  1. Intradevar el este cel mai mare poet român contemporan, si cred ca asta e parerea multor persoane.

    RăspundețiȘtergere
  2. De ce atmosfera casei unui mare scriitor e altfel decat atmosfera altora, oricat de instarite ?... Să fie meritul cărților ?...

    RăspundețiȘtergere
  3. Desenul e facut de dumneavoastra d-le Dragos? Daca da, atunci meritati un "Bravo!" (cel putin).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da, e de mine. o mazgalitura, dar e cu drag.

      Ștergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...