la mulți ani, nemira!

aventura mea cu nemira începe în 1992, când am 16 ani.
frecventam o librărie particulară de pe malul mării (am crescut în constanța) și, la un moment dat, aud pe cineva că o-ntreabă pe librăreasă, o femeie în vârstă, când primește în librărie dune.
am rămas curios, titlul mi s-a-ntipărit în memorie, iar când a apărut, deși era prea scumpă pentru liceanul care eram atunci (1000 lei, 2 volume), am strâns bani și mi-am cumpărat-o, așa cum făcusem cu alte cărți pe care mi le dorisem, shōgun sau torente. și dune m-a însoțit ani de-a rândul, până în facultate, când a fost publicat și ultimul volum al ciclului, canonicatul dunei.
și mai trebuie să amintesc și alte cărți... (continuarea aici, pe blogul editurii)