O combinație minunată între lumina și umbrele lui Georges de La Tour și minimalismul lui Pier Paolo Pasolini.
Regizorul este un alt Pasolini (nepotul lui Visconti) și ne arată o odisee primitivă, dar profund umană.
Un eseu imagistic unic.
„toate operele eu le împart în două categorii: cele care-mi plac şi cele care nu-mi plac. alt criteriu nu am...“
a.p. cehov
__________________________
un blog de dragoș c. butuzea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu