petrecută imediat după 23 august 1944, redă întoarcerea unui personaj modest, Țicu Floarea, inginer la CFR, în București.
își găsește garsoniera din Șipotul Fântânilor afectată de bombardamente, dar mai ales vechiul Teatru Național distrus în mare parte.
își mai întâlnește și-un vechi coleg de școală - prieten cu nae gheorghidiu din ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război - și începe o discuție.
este vorba despre reprezentantul îmbogățit al vechii burghezii spoliatoare contra omului cinstit, care încă e nehotărât dacă să devină comunist, în noile condiții politice.
în mare, bogatul îi cere modestului să înțeleagă că e bine să stea în banca lui.
mi-a plăcut recursul lui camil petrescu la o altă povestire, a lui gh. brăescu, care ilustrează bunul plac al oricărei puteri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu