29 octombrie 2008

Provocare bloggeristică

Într-un articol destul de recent din Dilema veche, Andrei Pleşu trage un semnal de alarmă asupra „culturii” de internet.
El zice aşa:
A fi cult înseamnă nu doar să acumulezi/reţii/depozitezi cunoştinţe, ci să le gândeşti, să le interpretezi, să-ţi pui întrebări despre ele – metaforic spus, cultura ca „aventură a drumului, ca baroc al tatonărilor”.
Internetul este, printre altele, un instrument de aflare/acumulare a cunoştinţelor, a informaţiilor.
Atunci a fi cult nu înseamnă a acumula cunoştinţe (internet), ci şi altceva.
Pornind de aici, Pleşu denunţă (denunţă, nu condamnă!) concluzia greşită că internetul înseamnă cultură.
Cu alte cuvinte, internetul e parte a culturii, şi nu cultura însăşi. Sunt total de acord.
Ce zici despre asta, Adi?

30 de comentarii:

  1. De acord cu Andrei Plesu.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu sunt de acord in totalitate, dar trebuie sa dezvolt ideea. Fundamental, www. devine tot mai ofertant si in ce priveste acele aspecte pe care d-l Plesu le considera descoperite.
    Oricum, ca sa STII unde si ce sa cauti, trebuie sa existe o baza care, pana acum (!!!), putea fi cladita, majoritar, MAI ALES de pe hartie.
    Trebuie sa dezvolt ideea, iar dezvoltarea respectiva nu se poate face decat dupa canoanele care guverneaza o expunere corecta... :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Sint de acord ca Internetul este o unealta si ca acumularea de cunostinte nu este decit o parte din efortul formativ. Dar mi se pare nedreapta prezumtia ca utilizatorii Internetului sint niste fapturi rudimentare care se multumesc sa adune informatii fara sa le prelucreze critic, impinsi de o "curiozitate primara", prezumtie care duce la concluzii apocaliptice (impostura si lene mentala generalizate, etc.).

    Pacat ca reversul acestei triste stari de fapt (ipotetice) nu e nici macar amintit in articol: Internetul a facut posibila o anumita dezinhibare fata de cultura "mare", a pus in discutie conceptiile muzeale despre "opere", a democratizat accesul la produsele culturale (ceea ce e, in principiu, un lucru bun).

    À propos de democratizare, domnul ISuciu a publicat pe blogul domniei sale citeva rinduri interesante. Din pacate, si domnia sa pleaca tot de la o prezumtie dispretuitoare: masele largi sint prin definitie proaste, neinstare sa priceapa cultura mare, degeaba au acces la sfere eterate care inainte erau rezervate elitelor. In plus, aparitia lor pe scena culturii e insotita de marea primejdie a relativismului - daca oricine are dreptul sa comenteze opere literare "in crisme, la o bere", parerile criticilor profesionisti se vor pierde in rumoarea generala (ati vrea ca acest drept sa fie acordat doar unora, domnule Suciu?). In fine, cu dispret si umor indoielnic, domnul ISuciu isi pune un personaj - nea' Nelu, administrator de bloc - sa scrie romanul tranzitiei. Revoltator mi se pare ca aproape nimic din ce scrie domnul ISuciu nu justifica un asemenea dispret pentru nea Nelu, nici pentru cei atinsi de o presupusa "anemie" a poftei de lectura si nici pentru cititorii iubitori de Dan Brown de care domnia sa tine sa se demarce.

    Va rog sa ma iertati, domnule Butuzea, ca m-am lungit cu comentariile despre postul domnului ISuciu, dar cred ca nu sint deloc departe de subiectul discutiei pe care ati incercat sa o lansati. In plus, domnul Suciu mi-a cenzurat comentariile de pe blogul domniei sale, desi am fost politicos.

    RăspundețiȘtergere
  4. 'dezinhibarea' fata de anumite (capod)opere se traduce - cel mai adesea - prin DISPRET ('democratic') fata de acele opere... sau ironie (hm, capodopera asta e atit de lunga - trebuia sa fie cu 100 de pagini mai scurta!)... sau pura si simpla prostie.
    relativizarea oricaror valori duce la anularea ideii insesi de valoare; or, in absenta acestei idei, cultura nu mai are niciun sens.

    RăspundețiȘtergere
  5. Si eu cred ca ironiile ieftine si acel dispret "democratic" fata de capodopere sint dovada de prostie. Dar si plecaciunile mecanice in fata operelor canonizate si a interpretarilor autorizate care le insotesc tot prostie sint. Eu vorbeam, oricum, despre o schimbare de atitudine fata de conceptia capodoperei ca exponat de muzeu, privit de la distanta, cu smerenie neconditionata.

    Nu sint de acord ca democratizarea accesului la cultura, prin internet, ar duce la raspindirea unui dispret grosier fata de "capodopere". Daca exista, atitudinea asta ar putea fi o manifestare, printre altele, a "extinderii domeniului mîrlaniei" (expresia ii apartine lui T.O.Bobe), fenomen care vine din alta parte. Nu stiu de unde, ma straduiesc sa nu fac prea multe ipoteze enorme.

    Ma suprinde ca partea buna a lucrurilor nu e nici macar amintita in treacat. In noile locuri de discutie de pe internet, putem gasi pareri si observatii de multe ori mai proaspete, mai interesante si chiar mai competente decit in locurile de discutie traditionale (reviste, de pilda). Puncte de vedere care, altfel, ar fi gasit cu greu un spatiu de publicare. Iar ineptii se gasesc si in publicatiile considerate serioase, nu numai pe internet - de cite ori n-ati citit, in reviste literare respectate, despre poeti inclestati in "lupta cu cuvintele" si despre prozatori executind, cu pacienta maniacala, fresce exacte ale epocii lor?

    Daca oricine poate sa-si publice opinia despre o carte, de exemplu, nu inseamna ca toate opiniile au aceeasi greutate si ca ne pierdem reperele axiologice. Inseamna doar ca recenzia din Romania literara n-o sa mai fie citita ca o judecata definitiva, fiindca se poate intimpla ca o recenzie publicata pe un blog sa judece cartea diferit si cu argumente mai bune. Iar opiniile alternative o sa le deosebim, ca pertinenta, dupa aceleasi criterii pe care le aplicam judecatilor considerate profesioniste.

    RăspundețiȘtergere
  6. vi se pare ca cineva care descopera ACUM o carte mare (dspr care s-au scris deja volume de exegeza care o contextualizeaza, o compara cu celelalte opere ale aceluiasi autor - si, eventual, cu ale altora) are aceeasi pertinenta?
    si ca, in plus, poate spune ceva 'nou' fara a sti ce s-a mai scris dspr ea??
    uau!

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu mi se pare. N-am sustinut nici una dintre afirmatiile pe care mi le atribuiti. Dar e adevarat ca in ultima parte a comentariului meu de dinainte ma gindeam mai mult la carti recente decit la opere clasicizate.

    Incercam sa arat de ce mi se pare nedrept ca spatiile de discutie de pe internet (bloguri literare, forumuri, etc.) sa fie privite ca o masa amorfa de pareri stupide si ireverentioase si sa li se refuze, in bloc, orice competenta. Iar in legatura cu "cine decide valoarea" unei carti - daca acum sint mai multi, iertati-mi expresia, "factori de decizie", nu inseamna ca relativizarea valorilor devine atit de coroziva incit insasi ideea de valoare se duce pe apa simbetei.

    Mai spuneam ca nu toate opiniile despre o carte au aceeasi greutate si ca, printre cele publicate pe bloguri si pe forumuri, le putem deosebi pe cele pertinente de cele inepte dupa aceleasi criterii pe care le folosim pentru judecatile considerate profesioniste. Ne dam seama usor ca recenzia lui Paul Cernat la Orbitor III este buna (pentru ca onesta, adecvata la text si bazata pe argumente solide), iar aceea a lui Mihai Iovanel e proasta (pentru ca e o mizerie si in plan argumentativ). Tot asa, pe blogul lui Cinabru am putea gasi o recenzie temeinica la ultima carte a lui Filip Florian, in vreme ce pe blogul domnului ISuciu gasim niste comentarii inepte (lumea cartii i se pare ireala din cauza stilului prea slefuit), ceea ce nici nu ne suprinde pe un blog unde Adrian Chivu este categorisit drept "un scriitor din stirpea deosebit de valoroasa a lui Ionesco si Beckett".

    In fine, mi-e greu sa inteleg de ce credeti ca toti cei care scriu despre capodopere pe bloguri sint niste cititori inocenti. Amintiti-va ca Zaza, care are o lectura foarte personala a Crailor de Curtea Veche, este si o foarte buna cunoscatoare a volumelor de exegeza mateina.

    RăspundețiȘtergere
  8. ehe, cu o zaza nu se face primavara... ;)
    nici eu n-am spus ca 'toti' cei care scriu pe net sint pe dinafara; doar ca, statistic, sint mai multi.
    si e si logic sa fie asa.
    ce ma deranjeaza cel mai mult la cei care comenteaza (nu doar carti, ORICE!) este infinita lor ingenuitate... sint oameni care descopera acum america si reinventeaza roata. lucruri spuse & raspuse demult & de multe ori sint respuse cu aerul ca cei care o fac, o fac pt prima data. asta contribuie la entropia habarnismului si la sentimentul de zadarnicie pe care-l ai, adesea, cind citesti ce se scrie pe net: nu exista niciun progres! in cel mai bun caz, se remesteca la nesfirsit lucruri deja cunoscute DIN SCRISUL PE HIRTIE.
    un fel de 'readers's digest' electronic...
    dspr asta e vorba

    RăspundețiȘtergere
  9. Sunt de acord cu bloggerii care scriu despre carti nou-aparute. Scrise bine sau mai putin bine, ele au valoarea autenticitatii receptionarii unor cititori neinfluentati de critici. Parerile acestea ma intereseaza foarte mult, si dau, dupa opinia mea, farmecul internetului. Dar nu ma incanta deloc “recenziile” despre “Lumea vazuta de Garp” sau despre cartile lui Tolstoi..
    Alexandru:
    Ti-am inchis accesul la blogul meu pentru ca nu faci decat sa ma acuzi fara argumente, previzibil si neobosit, cu impulsul de a plati polite pentru altcineva. Ca tu nu precizezi ca ai avea vreun blog. Cea mai buna dovada ca ti s-a pus pata aiurea este aceea ca faci o comparatie intre comentariul meu despre Zilele regelui – cu afirmatii inepte, zici tu – si recenzia foarte buna a lui Cinabru. E adevarat ca Cinabru are postari inspirate, dar n-a scris nicio recenzie despre cartea lui Filip Florian, Zilele regelui.

    RăspundețiȘtergere
  10. Domnule Alex Leo Serban,

    Eu sint mai optimist in chestiunea "democratiei parerilor" de pe internet. E drept ca n-am un argument statistic - nu citesc regulat decit vreo zece bloguri culturale, dar pentru mine se face primavara cind le citesc. Cred ca cele citeva bloguri care mi se par bune pot avea un efect radiant si ca parerile care "buruienesc in spatiul virtual" se vor imputina. (Iertati-ma ca sar de la una la alta: incercati acelasi sentiment de zadarnicie cind calculati proportia de maculatura din publicatiile pe hirtie? Sau cind constatati inflatia cenusie de "redites" si de "réchauffé" din publicatiile academice?)

    RăspundețiȘtergere
  11. Domnule Suciu,

    Constat cu tristete ca sinteti extrem de iritabil la orice comentariu critic, chiar si la cele prevenitoare sau amicale. Am incercat sa va arat, cu argumente serioase de fiecare data, de ce nu sint de acord cu dumneavoastra sau de ce cutare sau cutare post mi se pare slab. M-a uimit si m-a deranjat tonul ireverentios cu care mi-ati raspuns la comentarii. Dar asta nu inseamna ca as avea o rafuiala personala cu dumneavoastra. In fine, e absurd, domnule Suciu, sa-mi pretindeti (iarasi!) sa am un blog ca sa va fiu un interlocutor valabil.

    Nu credeti ca discutia asta ar trebui sa aiba loc in alta parte?

    RăspundețiȘtergere
  12. @sebastian corn - iti dau dreptate.
    @alexandru - cred ca e corecta afirmatia ta ca pericolul vine din generalizare. Plesu - asa am inteles eu - nu a generalizat, nu a spus ca internetul (sau ce face el) e rau, ci ca devine periculos atunci cand uzurpa ceea ce intelege el prin actul cultural. si a dat ca exemplu pe incultul valentin stan.
    acuma tu te referi la rolul opiniilor din spatiul virtual in receptarea unor opere, ceea ce e alta discutie.
    evident ca orice opinie (in sensul de parere nu in sens platonician) e buna, insa trebuie denuntata ca periculoasa atunci cand provine din rea credinta si ignoranta.
    in ceea ce priveste polemica cu isuciu, mi se pare ca e luata personal.
    @als - ma gandesc totusi ca valoarea nu e ceva absolut, ea poate fi relativizata, fara a fi anulata sau sococtita ca esentiala. de pilda, lucrurile frumoase din templele indiene au fost socotite intotdeauna urate de catre europeni. la fel, muzica triburilor africane primitive etc.
    Da, sunt de acord cu entropia habarnismului si cu sentimentul de zadarnicie pe care-l ai cind citesti ce se scrie pe net, in cel mai bun caz, se remesteca la nesfirsit lucruri deja cunoscute DIN SCRISUL PE HIRTIE.
    un fel de 'readers's digest' electronic...

    RăspundețiȘtergere
  13. alexandru: diferenta este ca acele 'redites' (pe hirtie) NU sint mainstream, ci apar in general la mahalalele culturii, taxate asa cum se cuvine - y compris academic; ele, deci, sint exceptia, nu regula (invers decit pe net)...

    dragos c: ceea ce ma deranjeaza - dincolo de disconfortul parcurgerii unui numar urias de site-uri/bloguri pt a gasi acea pepita de aur care sa faca diferenta - este (si) o chestiune stilistica: se vorbeste (scrie) dspr capodopere si dspr autorii lor ca si cum ar fi egalii nostri - mai rau: niste marfuri pe un raft, daca nu ne plac (dupa o rasfoire rapida) le punem la loc si mai si comentam ca, deh, alde shakespeare, proust sau hesse 'sint plicticosi'...
    or, nu te tragi de sireturi cu marile opere! asta nu inseamna ca trebuie sa le citesti in genunchi, cu ochii dati peste cap a evlavie - doar ca s-a cazut, cred eu, in extrema cealalta: ORICE poate fi ironizat intr-un limbaj de coafeze pt ca, vezi doamne, 'nu mai tine'. or, problema e ca NOI 'nu ne mai tinem' - in fata lor: we simply don't have what it takes ca sa le mai intelegem/savura cum se cuvine. este un handicap, nu o medalie de merit! tocmai de aceea, cred, mai multa umilinta n-ar strica.

    RăspundețiȘtergere
  14. Alexandru :
    M-ai intrebat de nenumarate ori de ce–l compar pe Adrian Chivu cu Beckett, fara sa rezulte de niciunde ca i-ai fi citit pe amandoi. Nu poti obliga pe nimeni sa presupuna ca esti o persoana deosebita ca nivel cultural, daca nu furnizezi nicio informatie in acest sens (blog, publicatii, etc.) si mai ales tot repetand niste interogatii (texte sarace) pe ton de pusti rasfatat.Te legi de anumite expresii ale mele si le rupi din context, intreband la nesfarsit de ce ? asemeni unui copil. Nu-ti pui niciodata problema ca s-ar putea ca tu sa nu intelegi anumite lucruri si de aia sa fii asa agitat. Te consideri undeva sus (fara niciun motiv) si altii trebuie sa vina la tine cu infinite explicatii. Ca asa-i pe net. Te-ai referit la mine pe acest blog si de aceea am intervenit. Eu am terminat in ceea ce te priveste. Scuze, Dragos.

    RăspundețiȘtergere
  15. Nu cred ca a scrie despre carti vechi si mari (deci batatorite) e ceva chiar asa de banal. Pentru un cunoscator ar parea o platitudine, dar blogarii sunt pestriti, majoritatea nu au legatura cu filologia sau alte asemenea facultati. Intr-o lume manelizata eu ma bucur sa gasesc oameni care citesc Balzac (asta ca sa dau un exemplu extrem), in plus decat sa citesc articolul steril al unui asist. univ. drd. (scris de dragul cv-ului si al carierei), prefer sa citesc o postare naiva a unu blogar anonim.

    RăspundețiȘtergere
  16. @Dragos - E drept ca am deviat de la articolul lui Andrei Plesu. Viciul de argumentare din articol vine mai ales din supozitia implicita ca utilizatorii de internet apartin unei specii subdezvoltate, confunda Bildung-ul cu acumularea de cunostinte prin "butonare" si, oricum, nu sint in stare sa deosebeasca informatia pretioasa de surogate (pe aceeasi supozitie depreciativa se bazeaza si ideea ca "democratia parerilor" are doar efecte negative).

    Apoi, pozitia lui Andrei Plesu mi se pare destul de ambigua : pe de o parte, spune ca nu internetul in sine e rau, ci devine rau cind se grefeaza pe o conceptie gresita despre formare; pe de alta parte, spune ca e rau pentru ca incurajeaza un tip de cautare intelectuala care seamana cu o "topaiala arbitrara, o alergare aleatorie in toate directiile deodata" si ca "ESTE un mod de a gasi, in care cautarea se reduce la butonada". Mi-e greu sa-mi imaginez ca, pentru o mare parte din semeni, cautarea intelectuala se reduce la o topaiala bezmetica pe net.

    In fine, nu inteleg de ce accesul prompt la informatie ar duce automat doar la "lene mentala, pasivitate si impostura". Nu e greu de conceput ca acest "coeficient de facilitate" adus de internet poate fi compatibil cu asimilarea de cunostinte intinse, diverse si solide. Dar pentru asta trebuie sa accepti ca utilizatorii internetului sint in stare sa selecteze informatia si sa gindeasca, in general.

    @Alex Leo Serban - Dati-mi voie sa nu fiu de acord. Sa zicem ca un student vrea sa caute, intr-o biblioteca bine garnisita, carti si articole academice pe o tema legata de Proust. Fiindca s-a scris enorm despre Proust, foloseste, pe linga catalogul bibliotecii, o banca de date specializata, selecteaza un numar de articole care i se par pertinente, mai face o selectie dupa ce le rasfoieste, apoi le citeste pe indelete pe cele ramase. A fost nevoie de un efort considerabil doar ca sa aleaga citeva cu adevarat importante dintr-o masa indistincta de publicatii care nu fac decit sa repete ideile si teoriile dominante (din conformism si nu pentru ca asa se difuzeaza, firesc, teoriile – prin teste repetate si aplicatii extinse).

    RăspundețiȘtergere
  17. alexandru: daca intrebati ORICE profesor (de scoala generala, liceu sau facultate), o sa va spuna ca nivelul elevilor/studentilor scade dramatic (attention spam mai mic, 'cunostinte' multe dar nesistematizate & superficiale, etc)... dvs pe ce va bazati?
    asta, o data; in al 2-lea rind, cautarea pe net este la fel de (daca nu si mai) time consuming, iar sansa de a da peste ceva intr-adevar worthwhile este mai mica decit in lumea de hirtie - iar asta (si) dintr-un motiv simplu: lumea netului este nestructurata si non-ierarhica.
    asta e o catastrofa - in primul rind, practica :(

    RăspundețiȘtergere
  18. Discutam doar supozitia de baza a articolului, pentru ca argumentul lui Andrei Plesu mi se pare mai degraba filosofic decit sociologic.

    De altfel, mi se pare ca seamana frapant cu argumentul din Phaidros impotriva scrierii, mai precis, impotriva cunoasterii nefilosofice pe care scrierea ar face-o posibila: scrierea - ca suport exterior al stiintei - este benefica pentru memoria de tip conservare, dar daunatoare pentru memoria-reamintire, deci pentru adevarata cunoastere filosofica. Cautarea intelepciunii nu mai e un parcurs interior, ea se reduce la manipularea mecanica a unui suport exterior de cunostinte. "Coeficientul de facilitate" adus de scriere duce la pasivitate, la suficienta si la impostura (falsi intelepti care-si inchipuie ca "detin" cunostinte). Ma opresc aici, nu ma pricep la filosofie.

    Altfel, nu stiu mai nimic despre scoala din Romania de acum. Confuzia intre formare/cultura si acumulare de cunostinte vine, cred, si dintr-o valorizare a "culturii generale" cantitative (inainte de 90, cu efecte dupa), nu numai de la internet.

    (In ce priveste al doilea rind, eu doar deplingeam morna repetitie a aceluiasi in academie, printre oameni care ar trebui sa aiba mai mult discernamint cu lucrurile spuse si ras-spuse; in fine asta e o alta discutie).

    RăspundețiȘtergere
  19. oh, cita cochetarie: 'nu va pricepeti la filozofie', dar trimiteti (pertinent, altminteri) la phaidros! ;)

    aveti dreptate cu acumularea cantitativa - ea exista in 'programa scolara' (atitea materii inutile!), dar consider ca internetul (aceasta universitate populara, prea populara...) nu face decit sa dea o fata informala, cool & friendly, acestei patologii :(

    RăspundețiȘtergere
  20. Este de neinteles de ce unii tineri se ambitioneaza sa-si formeze cultura stand ore intregi pe net, in loc sa citeasca. Este adevarat ca tentatia Retelei virtuale este mult mai mare decat o carte – se stie de ce. Si apoi cititul cartilor nu creeaza dependenta (din pacate !). Unii spun ca urmaresc zilnic cateva bloguri culturale. Pot oare acestea (blogurile) sa inlocuiasca operele valoroase literare ? Si apar deseori nemultumiri, ca s-a comparat cartea lui cutare cu lucrarile unui clasic, etc. Postarile de pe blogurile culturale sunt scurte. Nicio scriere pe net nu poate egala continutul si valoarea unor carti de Flaubert, de Cehov, etc. Si ce poate scrie in zece – douazeci de randuri, un blogger ? O carte iti ia cateva ore bune de lectura. Dar pe net se consuma mult mai mult timp, cu citirea unor fragmentele de insemnari, impresii despre carti, etc. Nimic legat. Pestrit. Majoritatea - insemnari banale, multe stupide, atacuri la persoana, lucruri abjecte. Se mai ridica in slavi de catre fanaticii internetului o asa zisa noua atitudine fata de marile opere ale culturii, de neadmiratie automata. In realitate, Dante, Shakespeare, Proust sau Homer nu s-au perimat. Dar admiratia fata de aceste mari realizari ale omenirii s-a diminuat pana la disparitie fiindca ele nu mai sunt cunoscute, nu mai sunt citite. Unul dintre motivele cele mai stupide de respingere ar fi acela ca sunt prea lungi.

    RăspundețiȘtergere
  21. perfect de acord cu isuciu!
    iar lucrul cel mai neplacut in leg cu 'noua atitudine' este complacentul ei conformism...
    ps eu insumi, scriind 2 postari mai sus, am comis un typo revelator: 'attention SPAM' in loc de 'span' ;P

    RăspundețiȘtergere
  22. @Alex Leo Serban: Nu era cochetarie, doar umilinta sincera si fireasca : ).

    Argumentul din Phaidros e pomenit adesea in discutiile despre revolutiile mediilor de comunicare/formare. Eco o face in articolele lui despre viitorul cartii (sau despre memoria vegetala si memoria minerala, mai nou), cind spune ca inlocuirea unui mediu de comunicare/formare cu un altul stirneste recurent frici apocaliptice de tipul "ceci tuera cela" - dupa expresia lapidara a lui Frollo din Notre-Dame de Paris, in episodul in care contempla cartea si catedrala. Frollo vede in carte disparitia catedralei, adica a culturii religioase traditionale. Ceci tuera cela: cartea tiparita inlocuieste manuscrisul si catedrala ca moduri autorizate (si rezervate unei elite) de productie si de transmitere a acestei culturi, face posibila libera interpretare a Scripturilor, erodeaza valorile esentiale.

    Tot astfel (imi place sa sar peste veacuri), internetul duce la disparitia unui mod de formare traditional (v. Andrei Plesu), favorizeaza proliferarea comentariilor neautorizate despre productiile culturale si bulverseaza axiologiile (cf. argumentelor dumneavoastra).

    Or, ceci n’a pas tué cela – in loc sa clamam ca tout se perd, ar fi mai folositor sa ne gindim la ce cistigam.

    RăspundețiȘtergere
  23. @isuciu: Dumneavoastra nu acceptati sa va clintiti pozitia nici macar cu o nuanta, degeaba discutam aici de atitea zile. Eu admit ca am facut uneori ipoteze prea optimiste, unele contrazise de ce se vede in blogosfera, dar am discutat mai mult o problema de principiu.

    N-a afirmat nimeni enormitatile pe care le pomeniti : cititorii de bloguri culturale (care citesc si reviste, si carti, si altele) n-ar sustine ca lectura blogurilor suplineste lectura cartilor, nici ca postarile sint de aceeasi valoare ca scrierile clasicilor. Ca le atribuiti asemenea enormitati nu face decit sa-mi confirme observatia ca ii considerati, in bloc, cu dispret aprioric. De ce nici macar nu pomeniti ca pe multe bloguri pot avea loc discutii frumoase si fertile despre carti - doar de-asta sinteti scriitor de blog, nu?

    Iar daca cititorii inocenti indraznesc sa spuna ce gindesc ei despre capodopere nu inseamna ca nu le acorda respectul cuvenit, nici ca s-ar opri doar la etapa "imi place/nu-mi place" si, oricum, e mai bine decit sa le tina ca pe niste bibelouri, in biblioteca. Atitudinea stupida si obraznica fata de clasici (o atitudine care si mie imi repugna) nu mi se pare un fenomen generalizat. Inventati un trecut ideal cind vorbiti de bicisnicia tinerilor de azi, credeti ca tinerii de ieri erau cu totii cititori si fini cunoscatori de "Dante, Shakespeare, Proust sau Homer"?

    Cit despre consumul de timp, e simplu : daca ati fi la fel de selectiv cu blogurile cum sinteti cu cartile de hirtie, ati pierde mai putin timp pe internet.

    RăspundețiȘtergere
  24. alexandru: daca tot l-ati pomenit pe eco - eu nu m-am declarat nicaieri un 'apocaliptic' (vezi distinctia lui intre 'apocaliptici' & 'integrati')! NU cred ca netul va inlocui cartea etc etc, in primul rind pt ca paradigma postmoderna (in care inca vietuim) presupune coexistenta, nicidecum radicalismul (e o paradigma moale).
    dar dati-mi voie, dincolo de teorie sau ce facem din ea, sa am PREFERINTE; ca atare, re-spun ca imi displac 'cultura de net', blogurile, forumurile etc.
    e o chestiune de stil, nu de substanta. faptul ca un fenomen exista nu inseamna ca trebuie sa-l imbratisez automat sau sa ader la el. cita vreme pe net intilnesti creaturi precum mulliganoglu (pe al carui blog, de altfel, dvs 'combateti' copios), dati-mi voie sa prefer lumea reala, in care sansele de a ma intilni in acelasi spatiu cu el (sau cu dvs) sint minime...

    RăspundețiȘtergere
  25. E firesc, bineinteles, sa aveti preferinte. Dar nu sint de acord cu preferintele care se transforma subreptice in judecati de valoare sau in generalizari nedrepte.

    Despre chestiunea de fata am scris doua comentarii pe blogul lui Mulliganoglu, am incercat sa discut mai pe larg pe blogul d-lui ISuciu (in conditii aspre, de cenzura si prigoana), iar aici, pe blogul d-lui Dragos Butuzea, am "combatut copios". Nu e cinstit sa ma asimilati lui Mulliganoglu, sau d-lui Suciu, sau d-lui Butuzea sau – ar fi urmatorul pas - vreunui grupuscul de pe net. La fel cum nu e cinstit sa considerati intreaga blogosfera, dupa aceeasi logica, drept o aglutinare de creaturi indistincte.

    Imi pare rau ca trebuie sa va aduc aminte acest principiu de etica a discutiei.

    Cu toate acestea, tin sa va spun ca unul dintre motivele pentru care imi place lumea de aici este ca am mai multe sanse de a discuta cu dumneavoastra decit as avea in lumea reala.

    Meilleures salutations.

    RăspundețiȘtergere
  26. @ISuciu: Fiindca a venit vorba de etica, domnule Suciu, ma intreb daca e cinstit sa deplorati atacurile la persoana si alte lucruri abjecte din blogosfera. Tocmai dumneavoastra, care publicati pe blogul personal o "Scrisoare catre o cititoare" care suna asa:

    "N-are rost să-ţi faci griji. Cu trei bărbaţi într-o cameră – nu e o chestie nemaipomenită. N-ai citit Muntele vrăjit ? Şi ce dacă ? N-ai citit nici Dostoievski – şi ce importanţă are ? Proust ? Plictisitor. Joyce ? Îngrozitor. Şostacovici ? A, pardon, ăsta parcă nu e scriitor. Puteai să încerci numai cu doi. Nu la bărbaţi mă refer, ci la scriitori. Sau numai cu unul. Cu Robert Musil, de exemplu, că are o chestie lungă. Despre opera lui e vorba. Îl începeai la 24 şi-l terminai la 34. Nu la pagini mă gândeam, ci la ani. Dar nu e cazul. Are prefaţă."

    Nu incercati un cumplit sentiment de impostura cind dati blogger-ilor lectii de buna purtare? Ce-ar putea invata, dintr-o asemenea scrisoare, "unii tineri"?

    RăspundețiȘtergere
  27. alexandru: imi pare rau, dar generalizarile sint inerente - si sint convins ca statistica ar da dreptate intuitiei mele: sint PUTINE bloguri cu adevarat pertinente (ale celor care scriu deja 'pe hirtie', apoi cel al zazei, al lui dragos c - dar nu si cel al 'teroristei'! - si inca citeva)... marea majoritate sint o imensa pierdere de vreme, de interes parohial sau grupuscular.

    ps cit priveste 'statul de vorba cu mine' - mersi, dar disponibilitatea mea de a dialoga cu cineva care nu are minimul discernamint de a nu scrie pe un blog precum cel al lui mulliganoglu este limitata... vorbeati de 'etica'; in ce ma priveste folosesc un cuvint mai modest: ecologie! ;P

    a bon entendeur, etc

    RăspundețiȘtergere
  28. http://lumerkoz.edu It is a very good thing, http://www.comicspace.com/cheap_biaxin/ thenew closest http://www.lovespeaks.org/profiles/blogs/buy-famvir coli phila http://soundcloud.com/buy-allegra berinetwork rioting http://www.comicspace.com/buspar/ eucharist http://malgorz.com/members/Buy-Isotretinoin.aspx reallocated scholes

    RăspundețiȘtergere
  29. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...