cristi lavin
le viking rose, vol.1
(vikingul roz)
le présent littéraire, 2012
traducere de raoul weiss
45 de pagini
coperta de caroline jamhour
|
vikingul roz este primul volum al scriitorului cristi lavin, tradus în franceză și apărut în format electronic în țara lui flaubert. dacă scriitorii români apar mai întâi pe plai mioritic și mai apoi pe cel galic, în cazul acesta lucrurile s-au petrecut invers.
pentru că e un un roman popular, un thriller made in romania - gen prizat prin afară, dar strănutat din literatura noastră, în care majoritatea scriitorilor trudesc estetic la lumânare capodopere, să-mpuște vreun nobel.
în roman, cristi e falsificator de manuscrise în bucurești. are un salariu de 800 de lei la biblioteca publică și își cheamă într-o zi fosta prietenă, pe ana, avocată și politiciană, ca să-l apere de o crimă.
cu puţin noroc, aş fi putut scăpa basma-curată. aşadar, scutit de neplăceri juridice iminente, nimic nu mă forţa să-mi scrutez conştiinţa. viaţa mea căpăta un nou avânt, mă simţeam din nou un om întreg şi, ca atare, nu aveam nici cele mai vagi manifestări de tip raskolnikov. nici pomeneală de frământări, nu mă perpeleam zi şi noapte din cauza faptei mele abominabile. pot să jur oricând că dostoievski e un baron munchausen, un escroc literar. de ce? pentru că e ucigaşul crimei, eliminându-i toată suculenţa, calomniindu-i puritatea şi viciindu-i euforia. ce tupeu pe rusul ăla oribil să deturneze psihologia umană şi s-o împăneze cu remuşcări! auzi: remuşcări! romanul său celebru nu-i decât o propagandă ieftină pentru un umanitarism care n-a existat niciodată în Om; raskolnikov ar fi trebuit să sară într-un picior că a omorât-o pe babă!
și aventura începe.
apar bucureștiul, ceaușescu, câteva mituri românești, țiganii, casa poporului și, evident, dracula. atât am citit - e doar volumul 1 - și nu pot spune că nu mi-a plăcut. adicătelea, de ce-aș citi george r.r. martin și suzane collins și nu un roman scris cu ironie și cu epatanță asumată - despre lumea noastră, îndulcită cu puțin fantastic draculian?
o surpriză livrească plăcută.
De citit în metrou. Sau în tren. Sau...
RăspundețiȘtergereSunt foarte de acord! Desi, mie mi s-a reprosat nu cu mult timp in urma, ca sunt snoaba pentru ca citesc in metrou :) Recunosc, nu pot citi orice in metrou, dar e totusi o placere sa te pierzi 20 de minute intr-o carte captivanta si sa faci abstractie de forfota din jur!
RăspundețiȘtergereVa salut dragi fani ai mei, respectiv cele doua fane care au comentat aici:)
RăspundețiȘtergereIata, pentru voi, alte 2 cronici aparute despre romanul meu VIKINGUL ROZ...
Cea mai recenta e semnata Radu Aldulescu, un prozator cu 7 romane la activ (adica publicate si republicate). El a scris un articol mai amplu in care a inglobat opinia sa despre cartea mea:
http://www.revistaluceafarul.ro/index.html?id=4125&editie=165
A doua cronica vine din partea unei comunitati care ma simpatizeaza din oficiu (suspans.ro):
http://www.revistaluceafarul.ro/index.html?id=4125&editie=165
La cronica asta o sa va plictisiti, asa ca mai bine cititi un fragment amplu de roman aici:
http://suspans.ro/literatura/proza/vikingul-roz-fragment-de-roman
Va astept la lansare in noiembrie - Targul Gaudeamus (2012)!
cronica 2 e aici (gresiem link-ul mai sus):
Ștergerehttp://suspans.ro/literatura/recenzii/cand-trupul-se-face-cuvant