am ales din noianul de picturi abstracte ale pictorului american jackson pollock tabloul convergenţă. mai întâi trebuie precizat că pictorul face parte din mişcarea picturii gestuale, el pictând fără şevalet, ci pe podea, lăsând culorile să curgă direct din vas sau pensulă. tehnica e numită "dripping", şi are drept explicaţie intenţia picturii nu de a conţine ceea ce vede pictorul, ci ceea ce simte că trebuie să facă în acel moment, tabloul devenind astfel o "seismogramă" a gesturilor şi simţirii. "când pictez, nu sunt conştient de ceea ce fac" afirmă pollock.
înainte de a discuta puţin, trebuie menţionat că pictura e enormă, 2,37m X 3,94m ceea ce copleşeşte orice privitor - de aici nevoia de a o vedea în original.
de asemenea, ar trebui menţionat atât spectacolul omului pictor în procesul creaţiei (cum se poate vedea în filmuleţul de mai jos), cât şi intenţia intenţia clară de a sparge convenţiile, sau de a ieşi din constrângerile de orice fel.
dar cu toate acestea, ce vedem?
- urmele de culoare ce se întretaie provoacă ochiul. amestecul destul de alambicat ne poate duce cu gândul la o tulburare aleatorie. totuşi, culorile calde îmblânzesc "fiara", iar albul chiar conferă un oarece optimism.
- ceea ce mi se pare interesant - ca în orice pictură abstractă, cred - este că tabloul lasă în seama privitorului într-o măsură mult mai mare decât în pictura figurativă descoperirea sensurilor şi încercarea emoţiilor. tabloul se comportă parcă asemeni unei oglinzi ce redă "chipul" privitorului, cu emoţiile şi gândurile de moment ale privitorului. astfel, dacă eşti trist, vei vedea imagini triste (pictorul însuşi era depresiv şi alcoolic), dacă eşti vesel, vei vedea veselie.
- în continuarea acestei idei, putem spune că modelul lui pollock creează o foarte mare interactivitate cu privitorul, chemându-l parcă să încerce şi el aşa ceva acasă. convergenţa poate astfel interpretată ca una dintre pictor şi privitor. o convergenţă pentru exprimarea liberă cu culoarea.
mai jos, iată un documentar de 50 de minute despre pictor:
Mda, a fost și o maimuță care a ”pictat” exact așa...
RăspundețiȘtergere@Zina - tocmai pentru că maimuţa nu a făcut studii de artă şi nici nu a fost depresivă şi alcoolică, nu Putea să picteze aşa ceva. că nu ne place sau nu aşa ceva, e o cu totul altă discuţie, dar ru aş vrea să o pot vedea în original. şi există riscul s-o pot considera o tâmpenie.
Ștergerewho the fuck is Jackson Pollock?
RăspundețiȘtergerejackson pollock was a fucking american painter. :)
Ștergerea asemana pe pollock cu o maimuta (ironia face ca maimuta nu poate sa faca EXACT ASA, asta fiind oarecum si ideea ce a sustinut si inca sustine nota experimentala a artei) sau a lansa retorica nedialogabila a lui wtf nu atesta inteligenta, intelegere sau simt estetic.
RăspundețiȘtergerea te lansa in emfaze si extaze suprasaturate de litere capitalizate (sic) sau a vedea misterul universului (sau lipsa lui) in lucrarile lui pollock (si nu numai), de asemenea nu arata nimic (poate doar suficienta privitorului; si inevitabil prostia incadrata de snobism si superficialitate).
a crede ca o lucrare precum convergence este destinata ochiului din secolul xxi abuzat de hyper-reclame, dezabuzat pana la paroxism de o desacralizare (da, chiar asa) a privirii, este punctul meu de vedere . si, fiindca om sunt, nu ma pot opri sa 'postulez' ca este o atitudine normala, tinand cont - ma repet - atat de dachau, dar si de popcorn.
as mai putea abera, dar ma opresc.
@Anonim - mulţumesc pentru comentariu. eu cred că această pictură poate fi adresată oricui, dacă este privită cu curiozitate, bunăvoinţă şi mai ales răbdare. câteva întrebări (chiar aceea pusă de mine - emoţie sau tâmpenie?) plus, ceva informaţii despre pictor.
Ștergereastfel de aberaţii îmi sunt binevenite. :)
Deci
RăspundețiȘtergere"Who the fuck is Jackson Pollock?" e un documentar destul de cool despre o pictura cumparata cu 5 dolari de la un targ de vechituri cu scopul de a servi drept decoratiune interioara intr-o rulota care se pare ca e opera lui
pollock.
http://www.youtube.com/watch?v=OcwiojZsVdo
aha! thanks! :))
ȘtergereCred ca ai punctat foarte bine. Reactiile sunt de inteles, tinand cont de deceniile de kitsch totalitar si convervatorism traditionalist care s-au perindat pe la noi - inca animate de multi. In mod ciudat, ca tot se vorbeste de tehnica, sa-i zicem techne, tocmai techne-ul conteaza aici, si deja tindem catre operele de arta care sunt despre natura operei de arta, sau despre procesul creatiei acestora. Aici e diferenta, un astfel de tablou poate sa placa estetic, dar pentru cel interesat de arta - fara a fi in vreun fel expert sau ceva - vine si urmatoare faza, in care cum spuneai si tu, priveste cu curiozitate si rabdare, dar mai ales isi pune intrebari. In fapt, asta-i schimbarea de comportament cand afli ca esti in fata unei opere de arta, incepi sa te intrebi si incepi sa gandesti.
RăspundețiȘtergereChiar inainte de Pollock, cu vreun an sau doi, Rauschenberg crease tripticul White Paintings. Pollock e high modernism, Rauschenberg face deja 'arta contemporana', fie ca-i spunem postmodernism sau nu. Ma intreb care ar fi reactia publicului roman o asemenea lucrare.
cat de sec poate sa fie sa comentezi o lucrare de-a lui jackson pollock.
RăspundețiȘtergere