„un singur cer deasupra lor“ de ruxandra cesereanu

un subcer de victime și de călăi

evident că nu-i nimic deranjant când niște personaje - multe și felurite - sunt colorate de lumina timpului istoric în care ele se povestesc. însă când acestea ies cam mânjite, zgâriate de un tezism voit (comunismul a fost o orânduire rea), orice plăcere estetică dispare.

avem o mulțime de personaje, unite de-un cer. un cer de mucava, fals care le cade-n cap tuturor. singurul „merit“ al acestor personaje nu e altul decât că sunt rănite. mai concret vorbind, ele există doar pentru a fi fie victime, fie călăi ai comunismului. să ne ierte autoarea, dar putem simți milă față de destinul unui personaj (victimă); putem simți revoltă față de destinul altuia (călău), dar când mila și revolta ni se tot zgândăresc obsesiv, începe să ni se-aplece.

o partizană. un vânător de partizani. un deportat în bărăgan. un activist. o măicuță la canal. un torționar aferent. și tot așa... avem și un miner, l-avem până și pe iliescu (ilișoi - sic!).

evident, nu e totul eșuat. intenția autoarei - ce ne sare iute-n ochi -, aceea de scrie, cu instrumentele literaturii, despre istoriile mici ale comunismului românesc, intenție onorabilă, de altfel, îi iese mai ales când iese din realismul strepezitor și-alunecă în magie, ironie și, uneori, umor.

Și îl visa așa: Marcu stătea cu spatele la râu și era tot făcut din apă, se scurgea ca un turn de apă șiroind cu bucăți de carne omenească, Aurelia îi vedea ochii plutind în râu, și gura, și dinții, apoi urechile, nările și gâtul crestat ca un guler de domnișoară, apoi o femeie care era chiar ea îi punea la loc ochii și dinții, urechile, nările, gâtul, i le cosea cu apă din râu și la sfârșit lega tot într-o năframă, strângea năframa la piept, o legăna ca pe un pui de om, apoi o desfăcea, iar capul lui Marcu era acolo ca un cap proaspăt tăiat de sfânt. Asta visa Aurelia o dată pe an, devreme, în zorii zilei, când nici ceața, nici roua încă nu se făcuseră simțite decât prin miros, și nu prin văz. (p.57)

astfel, avem un amant cu mădularul tăiat ce devine un corp delict, un ceaușescu bâlbâit care ia lecții de logopedie, coana leana vrea regină,

per ansamblu, pentru câteva povestioare aromate, trebuie să-nghiți povestioarele leșioase dintre ele.

sursa foto

cartea se numără printre cele cinci cărţi finaliste ale concursului literar augustin frăţilă.