Impresii de Paris 1

1) Bun venit în Franţa! Aşa m-a întâmpinat poliţistul de frontieră. S-a uitat la buletin, apoi mi-a zis că e posibil să fie fals, deci iată-mă om onest în România, infractor în Franţa. M-a lăsat la urmă (navetiştii în trening treceau ok pe lângă mine), m-a dus într-o cămăruţă şi s-a pornit nu să mă interogheze, nu să mă bată, nu să mă caute şi-n fund, ci să-mi analizeze buletinul cu tot felul de scule. Norocul meu că aveam permisul de conducere, care era în regulă. Ce nu era în regulă era că Poliţia Constanţa îmi emisese un rebut de carte de identitate. Iată incompetenţa românească urmărindu-mă şi peste graniţă. În fine, am fost până la urmă şi pe la consulat, am rezolvat-o oarecum. Mie-mi place să cred că ochelarii mei de ‘telectual şi franceza mea jmecheră mi-au convins nevinovăţia.

2) Am intrat în vorbă cu un librar care, apropo de România, ştia desigur de Eliade şi de Cioran (la început nu înţelesesem ce treabă avea unu' Sioràn), dar nu de Cărtărescu şi Filip Florian (care se pare că nu e tradus în franceză).

va urma