A fost cea mai reuşită seară. Publicul a fost ceva mai aerisit, au fost puse chiar câteva întrebări, dar cred că ceea ce a contat a fost prezenţa minunată a celor doi scriitori unguri, născuţi la Târgu Mureş - unul cu adevărat mare, Attila Bartis - care au vorbit numai în limba română.
Deşi la fel de iepurească, (la 20:30 era un festival de tango), subiectele au fost mai acaparante - romanul românesc în cadrul celui european, succesul literaturii maghiare la Târgul de la Frankfurt, cum contribuie Poliromu' la succesul autorilor români etc.
Cu ce am rămas eu?
1) cu bucuria festivalului în primul rând (că, iată, există aşa ceva);
2) cu câteva întâlniri frumoase:
- am descoperit în Filip Florian un om excepţional, pe măsura romanului său;
-am înjghebat câteva cuvinte cu T.O. Bobe, despre care am aflat că e constănţean, ceea ce mi l-a făcut extrem de simpatic, aşa că abia aştept să-i citesc cartea despre vacanţa de vară;
- am mai vorbit cu Simona Popescu, care i-a spus soţului ei, Ion Bogdan Lefter, că noi, bloggerii - eram eu cu Ionuca - n-avem nici mamă, nici tată;
3) ca nereuşită personală, pot să trec faptul că m-am abţinut să pun întrebări.
Ca încheiere, pot felicita cele trei persoane organizatoare, care au reuşit să facă un aşa eveniment.
Asa, fa-mi in ciuda cu ultima zi, cea mai faina. L-am ratat si pe Filip, si pe Dragomán. Poci sa ma dau linistita ca capul de pereti.
RăspundețiȘtergeresi eu i-am ratat. pe filip florian si dragoman.
RăspundețiȘtergeredar nu-i bai, mi-a trecut dupa ce am citit ce ai scris despre "ultimul tangou la paris". superba insemnare.
am onorat si leapsa dvs, maestre! :)
RăspundețiȘtergere