Acasă, mama mi-a dezvăluit câteva lucruri despre bunicul meu (tatăl ei) pe care nu le-am mai auzit pân-acum.
Că, născut din flori de o feteşteancă, a devenit muncitor la atelierele CFR.
Că fusese membru activ Partidul Muncitoresc Român, încă de la înfiinţarea acestuia din 1921. Avea 20 de ani şi patru clase.
Că a prins perioada ilegalistă, când citea pe ascuns broşuri comuniste.
Că era vizitat de legionari noaptea, care au tras chiar focuri de armă – amintire şoc pentru mama mea, pe-atunci copil.
Că, după 1945, a fost membru marcant al Partidului Comunist.
Că avea un simţ comunitar dezvolat – a ajutat la asfaltare, la canalizarea cartierului (Constanţa – Coiciu, fostul Canton Movilă), că ajuta oamenii să-şi găsească slujbe etc.
Că era un om bun, care credea cu bună credinţă în principiile comuniste.
Că a crescut patru copii şi a clădit două case.
A murit când aveam numai câţiva ani, nu mi-l amintesc. Dar cred că am moştenit de la el – indirect, prin mama – un oarecare utopism social.
De asemenea, ideea că orice trebuie dobândit prin muncă, ideea că pământul care nu e muncit nu e meritat şi trebuie dat altcuiva care-l merită, ideea că rentierul e un parazit, că parvenitismul trebuie demascat.
Că, născut din flori de o feteşteancă, a devenit muncitor la atelierele CFR.
Că fusese membru activ Partidul Muncitoresc Român, încă de la înfiinţarea acestuia din 1921. Avea 20 de ani şi patru clase.
Că a prins perioada ilegalistă, când citea pe ascuns broşuri comuniste.
Că era vizitat de legionari noaptea, care au tras chiar focuri de armă – amintire şoc pentru mama mea, pe-atunci copil.
Că, după 1945, a fost membru marcant al Partidului Comunist.
Că avea un simţ comunitar dezvolat – a ajutat la asfaltare, la canalizarea cartierului (Constanţa – Coiciu, fostul Canton Movilă), că ajuta oamenii să-şi găsească slujbe etc.
Că era un om bun, care credea cu bună credinţă în principiile comuniste.
Că a crescut patru copii şi a clădit două case.
A murit când aveam numai câţiva ani, nu mi-l amintesc. Dar cred că am moştenit de la el – indirect, prin mama – un oarecare utopism social.
De asemenea, ideea că orice trebuie dobândit prin muncă, ideea că pământul care nu e muncit nu e meritat şi trebuie dat altcuiva care-l merită, ideea că rentierul e un parazit, că parvenitismul trebuie demascat.
Fetesteanca? Om fi avand radacini comune.
RăspundețiȘtergereUtopismul social de care zici tu nu are legatura cu comunismul. Bunicul era anticomunist si cam aceleasi lucruri le sustinea. Mai putin partea cu renta. Spunea ca fara sa ai mult pamant (adica capital mai altfel spus) nu se pot face lucruri mari si ca oamenii sunt niste prosti daca se asteapta ca statul sa faca ceva pentru ei. Vorba lui era "statul iti da cu o mana si iti ia cu 10".
@silviu - ar fi bine!
RăspundețiȘtergereAcuma. Da, ai dreptate. Nu stiu cum intelegea bunicul comunismul, se pare insa ca grefase anumite lucruri pe acest sistem.
comunist sau ultraliberal - cata vreme nu-ti pune pumnul in gura si nu ucide in numele doctrinei, cata vreme nu fura si considera ca "a avea" este consecinta lui "a munci" - pot trai concomitent si sa aiba o interactie sociala benefica.
RăspundețiȘtergerebai e cand cazi in extreme. o chestie interesanta se petrece in Israel, stat capitalist, nu? ei bine, in Israel exista kibbutz-uri care functioneaza la modul absolut comunist. personal, n-as fi in stare sa traiesc in asemenea mediu, dar uite ca evreii au gasit solutia: insule de comunism intr-o masa de capitalism.