Eseu tomitan de George Vasilievici (fragment)

Iată un fragment care mi-a plăcut şi din care m-am gândit să pun aici un fragment. N-am nici un comentariu - decât că DA.
(...)

Copiii noştri se vor simţi ameninţaţi cu extincţia ori de câte ori Occidentul crizat îşi va anunţa cu surle şi trâmbiţe sinuciderea. Cumplită posibilitate. În urma ei vom avea câmpiile aride şi apele secate de cei ce au trecut pe acolo înaintea noastră. Dar ei nu vor mai fi. Nu vor mai fi nici mesele lor bogate de sub care adunam firimiturile culturale. Sufletele ne vor muri la propriu de foame în timp ce în grădina noastră copacul va rămâne neatins, plin de roade şi nimeni nu va fi în stare să-şi amintească drumul de întoarcere.
Atunci vom căuta vinovaţii. Îi vom recunoaşte repede în cei ce au ales să meargă în urma altora în loc să meargă înainte. Ei sunt cei care, sărind gardul în grădinile vecinilor, s-au întors acasă şi adunându-i pe toţi în jurul mesei le-au servit celorlalţi vise preparate din trecutul străinilor.
Noi vom fi vinovaţi, cei ce am ales să ne confecţionăm viitorul din trecutul celorlalţi.
Noi, cei care de frica unor prăbuşiri am ales să scriem poezie ca Ginsberg sau Bukowski, proză ca Miller sau Burroughs, să pictăm ca Pollok sau Warhol şi aşa mai departe.
Noi, primele conştiinţe ale acestor pământuri, care ne-am dobândit maturitatea minţind şi lăudându-ne cu grozăvia primului pas făcut în necunoscut când, de fapt, sub tălpile noastre pământul nu a fost niciodată mai bătătorit.
Noi, cei care am ales fără ca nimeni să ne pună să mergem la infinit în spatele altora şi să urlăm spre cei din spatele nostru: Înainte! Întreg articolul în Revista Tomis.