13 iulie 2009

scrisoare către un tânăr cititor. scrisoarea III

moto:
dacă nu este unul dornic să iscodească cu mintea, nu încep să-l îndrum. dacă nu este unul care arde de dorinţa de a se exprima, nu mă apuc să-l luminez. dacă atunci când eu îi spun un lucru el nu e în stare să deducă alte trei, nu mai perseverez.
confucius

dragă prietene cititor,
încep a treia scrisoare cu câte ceva despre şcoala de la noi, afirmând mai întâi că ceea ce deosebeşte un om cultivat de unul grobian nu este nicidecum inteligenţa, ci accesul la educaţie şi la şcoală.

detaliind puţin, spun că dacă familia îţi dă primele apucături şi o minimă educaţie "socială", datoria şcolii este de a desăvârşi această educaţie, dar nu în sensul comportamentului – format în cei 7 ani de-acasă – ci a înţelegerii lumii în care trăieşti. menirea şcolii nu e să pregătească mecanici şi tinichigii auto, cum spunea recent un matroz fără vocaţie, ci să scoată oameni care să ia decizii bune. adică să gândească. sau cum spunea einstein, şcoala ar trebui sa-si propună ca tânărul care pleacă de acolo să aibă o personalitate armonioasă, nu să fie un specialist.
e o banalitate, ştiu, dar de banalitatea asta le-a fost frică tuturor regimurilor politice - cu cât eşti mai ignorant, cu atât eşti mai uşor de condus (evident, nu întotdeauna) - ţara te vrea prost.

în fine, ceea ce vreau să spun e că la terminarea şcolii, tânărul ar trebui să ştie să scrie o scrisoare, să susţină o conversaţie, să privească un tablou, să citească o partitură, să aprecieze o carte. dar pentru asta e nevoie de dascăli, nu de oameni care să reproducă o programă sterilă, e nevoie de oameni deschişi, cu talent pedagogic şi dragoste pentru tineri, nu rataţi şi frustraţi perimaţi, dintre care ministra andronescu, de pildă, e cea dintâi.

iartă-mă, te rog, c-am început a discuta politică, însă din păcate imbecilitatea ei v-afectează pe voi, tineretul şcolar. bunăoară, se poate întâmpla ca un bacalaureat (absolvent de bacalaureat) să creadă că elevul dima dintr-a şaptea e o carte mare şi să n-aibă habar ce-i aia galaxie, big crunch, chakra, tarkovskian etc. (exemplele le-am luat din ultimul capitol al orbitorului, corpul de mircea cărtărescu).
aşa că: dacă ai un profesor de limba română bou, nici unui prieten nu-i place literatura, părinţii au în bibliotecă doar sandra brown şi paulo coehlo, atunci sunt şanse minime să descoperi cu adevărat literatura.
căci nu contează că citeşti carţi bune şi cărţi proaste, ci contează cum anume citeşti. dacă înveţi cum anume să citeşti - căci asta se învaţă, ca şi scrisul - va fi foarte uşor să alegi ce să citeşti de la un anument moment dat. adică să prinzi gustul literaturii.

bun. deci am hotărât că şcoala nu e de prea ajutor. poate nici familia sau cercul de prieteni. dar atunci ce e de ajutor? două lucuri:
1. voinţa
2. plăcerea
dacă nu le ai, lasă-te de citit. (poate şi de muncit, dar asta e o altă discuţie) căci primul element te va sprijini în construirea unei educaţii – îndrumare, efort –, al doilea, să savurezi ceea ce-ţi place în detrimentul a ceea ce nu.

iartă-mă din nou, iarăşi am vorbit mult şi n-am trecut la lucruri concrete. deci cum anume să-ţi faci educaţia livrescă şi cum să te bucuri de cărţile bune, imediat în scrisoarea următoare.

te îmbrăţişează livreşte, dragoş

11 comentarii:

  1. Dragoș, pentru că te citesc des în ultima vreme m-am gândit ce minunat ar fi ca oameni ca tine să ajungă prin școli și să le spună elevilor "pilde" asemenea celor din scrisorile tale.
    Îți dai seama cât de puțini știu ce citesc și mai mult chiar ce să citească? Sau cât de mulți citesc așa cum spunea Julien Green "nu ca să cunoască ci ca să-și lărgească micul lor EU?"
    Blogul tău a venit ca o revelație și nu pot decât să sper că te citește multă lume.

    RăspundețiȘtergere
  2. @Bianca - iti multumesc, bianca, pt criticile pozitive, dar cred c-o sa mi se urce la cap :)

    RăspundețiȘtergere
  3. am citit ca mircea cartarescu provine dintr-un mediu social precar ( familial - defavorizat - ca sa sune putin mai prietenos ) si totusi are o ruta sociala si culturala demna de toata admiratia .

    gerhard schröder - daca credem notele biografice - nu a avut nici macar o bibilioteca in casa (adica rafturi pentru carti sau ceva de acest gen )si a studiat dreptul in göttingen - ca sa ajunga intr-un tarziu ( pret de 7 ani ) unul dintre cei mai puternici "lidari" mondiali .

    nu reusesc sa ma (auto)conving ca pe acele vremuri sistemul educational era unul satisfacator cerintelor ( privind istoria retrospectiv ).

    cu toate acestea "cizelatul- social" trebuie sa primeasca niste dimensiuni mai mari . sa se puna mare pret pe educatie . este adevarat .

    RăspundețiȘtergere
  4. Ups, am o problema. Eu nu stiu ce inseamna "big crunch" si "chakra". :(
    Nu m-am lovit inca de termeni.

    Dar in schimb am pasiune pentru citit si vointa. :)

    RăspundețiȘtergere
  5. scrisoarea a III-a :)

    baiazid, privind la dînsul, îl întreabă cu disstress: cine îi educă
    pe educatori?

    pe de altă parte, ne place sau nu, ne convine ori ba, are loc o schimbare radicală: sistemul oficial de transplantarea ideilor fixe (edu.ro) nu e pregătit pentru era digitală. profii care vor să concureze o bază de date ar trebui să se pensioneze ASAP (derrida).

    RăspundețiȘtergere
  6. 'era digitala' suge big time, iar derrida e mort de mult

    welcome to the madhouse*! :)

    * unde locuiesc cei care cred ca tinerii vor descoperi 'le plaisir du texte' pe net... sau prin file-sharing (lol)

    RăspundețiȘtergere
  7. Partea cu scrisul o scrisoare si placerea conversatiei ar trebui sa fie de la sine inteleasa. La noi nu e asa.

    Cred ca in scoala ar trebui invatat cum sa inveti. Pentru ca mai departe sa te poti descurca de unul singur.

    Partea cu personalitate armonioasa este discutabila. Adica e dupa gustul omului :)

    RăspundețiȘtergere
  8. a sustine ca receptarea actului artistic se poate invata precum scrisul revela anume ca tu crezi intr-o sensibilitate dobandita printr-un set de metode.implicatiile go way beyond

    RăspundețiȘtergere
  9. De ce nu avertizezi si asupra pericolului ce apare odata cu profunzimea oferita de lectura? Aceea de a fi inlaturat, de a fi un strain printre semenii tai, de a nu mai fi un membru al haitei..Aceea de a incepe sa te indoiesti de absolut tot pana si de propria ta existenta si a propriului tau scop....Traim intr-o lume in care oamenii nu au fete, nu au pareri, ei sunt doar unitati productive, parti componente a unui angrenaj care functioneaza (prost sau bine) doar atata timp cat nu gandim.....Lumea aceasta e prea obosita de goana dupa viata de zi cu zi pentru a mai avea energia necesara sa se opreasca o clipa si sa inceapa sa isi puna probleme existentiale (probleme ce sunt tratate in literatura de buna calitate) cu atat m-ai mult sa inceapa sa isi caute un propriu raspuns...

    Oricum.....Eu nu renunt!!!!

    RăspundețiȘtergere
  10. @Idiotul - nu e un pericol, e o stare normala a lucrurilor. rorty o nume public vs privat.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...