un roman de culoare

dacă nu ştiam că fusese tradusă doar de această editură, nu cumpăram cartea în veci, la cum arată coperta (10 lei la bookfest). apropo, aţi cumpăra o carte cu denzel washington pe copertă în care nu e vorba de denzel washington?...
şi doar traducerea e destul de bună, de irina negrea - a mai tradus céline, ceva hornby, joseph o’connor etc.

autoarea, toni morrison, premiată cu nobel în 1993, e considerată un clasic în viaţă. nu însă şi de harold bloom, care nu o alătură tetradei delillo, pynchon, cormac mccarthy, philip roth as the best writers in america today. oricum, chestie de gust. nici după mine, romanul n-ar fi o capodoperă. dar e un roman excelent.

e vorba despre viaţa urbană a negrilor, mai precis a unei familii, Dead (toate personajele au nume ciudate). habar n-am de ce, dar acest roman mie mi s-a părut un fel de un veac de singurătate în variantă de culoare. aceiaşi eroi ciudaţi, vrăji, vise, blesteme, secrete, incesturi etc. într-un "spirit" specific romancierilor cu alte tradiţii decât cea occidentală - ei aduc de acolo o preponderenţă a instinctului, aduc tot felul de lucruri ce nouă ni se pare ciudate (şi uimitoare în acelaşi timp). mi-aduc aminte şi de femeia războinic, un roman al unei americance de origine chineză.

cântecul lui solomon
cântecul lui solomon e o carte admirabilă. eroul principal, tânărul milkman vine pe lume, bietul, într-o familie zănatecă, şi pentru că nu mai suportă să trăiască la oraş, porneşte într-o călătorie în căutarea unei comori, de fapt a strămoşilor. în jumătate de roman este descrisă familia lui (Dead), în cealaltă, călătoria. nefireşti sunt toate personajele, una nu e normală (dar cine e, de fapt?): tatăl macon, mama ruth, cele două fiice - first corinthians şi magdalene -, mătuşa pilate, vara/amanta hagar, prietenul guitar.

după o vreme a încetat să se frământe din cuaza burţii ei, pe care nu mai încerca deja să şi-o ascundă. şi-a dat seama că, deşi bărbaţii regulează ciunge, şchioape, gheboase şi oarbe, beţivane, mardeiaşe, pitice, copii mici, puşcăriaşi, băieţi, oi, capre, ficaţi, alţi bărbaţi, ba chiar şi anumite specii de palnte, toţi erau îngriziţi la gândul de a se regula cu ea - femeia fără buric. înlemneau când îi vedeau burta, care semăna cu o spinare; se muiau de tot sau îngheţau dacă se ca pilate să se dezbrace în pielea goală şi să vină direct spre ei, arătându-le intenţionat burta cheală ca un genunchi. (p.190)

hagar coborî pleoapele şi privi avid spre femeia care până atunci fusese doar o siluetă pentru ea. femeia care dormea în aceeaşi casă cu el, care putea să-l cheme acasă, iar el să vină, care cunoştea misterul fiinţei lui, avea amintiri despre toată viaţa lui. femeia care îl cunoştea, care văzuse când îi apăruseră primii dinţi, care îi băgase degetul în gură ca să-l frece uşor pe gingii când îl dureau. care îl spălase la fund, pe penis, care îl ştersese cu un scutec alb când vomase laptele. îl hrănise din sfârcurile sânilor ei, îl ţinuse în braţe, strâns lipit de căldura trupului ei, ferit de rele; femeia care îşi defăcuse picioarele mult mai larg decât o făcuse ea vreodată pentru el. care chiar şi acum putea intra nestânjenită în camera lui dacă avea chef, care putea să- miroasă hainele, să-i atingă pantofii şi să-şi pună capul pe perna pe care dormise el. dar mai ales, mai presus de orice, această femeie slabă şi galbenă ca o lămâie ştia cu absolută certitudine un lucru pentru care hagar ar fi fost în stare să şi moară: faptul că îl va vedea chiar în ziua aceea. gelozia ei căpăta proporţii uriaşe, făcând-o să tremure. poate mai bine tu, se gândea ae. poate pe tine ar trebui să te omor. poate atunci el va veni la mine şi mă va accepta. el e casa mea în această lume. (p.176)

nu poţi să pui mâna pe un sac cu aur fiind raţional! pentru asta, dimpotrivă, trebuie să fii iraţional. (p.233)

care e impresia mea despre acest roman?
e un roman uimitor, scris simplu, dar cu mare talent, despre o lume altfel, construită cum numai toni morrison o putea face, o lume de negri, de fapt de oameni, care-şi caută sensul vieţii, pornind de la strămoşi. dacă-l găsesc sau nu, trebuie să citiţi. şi milkman zboară...
 
toni morrison (foto), cântecul lui solomon, ed. lider, buc., 2006, trad. irina negrea, 423 p