dar nu pot să nu observ că, odată cu evoluţia printurilor, a avut loc o evoluţie şi în coperte - de la materialele folsite - în broşare sau în legare/coasere - până la dizain.
de pildă, iată cum arăta o copertă prin anii '30, imitate după ediţiile franţuzeşti. coperta era aşa, din hârtie, ca să fie. pentru că cei care cumpărau cărţi se duceau repede la o legătorie şi-o cartonau:
pe vremea comunistă, cărţile au devenit mai frumoase, unele coperte s-au întărit cu carton şi pânză, mai ales în unele ediţii mai scumpe, critice.
de-abia după '89 au apărut copertele lucioase, dar kitsch, cu decupaje din filme sau din fotografii de neckermann, lipite parcă de un copil de clasa a doua.
mai recent, inspiraţi pesemne de editarea străină, au apărut şi cărţile cartonate, cu supracopertă (dust jackett) de tip amercan, din imitaţie de piele (cică piele ecologică) - cauciuc sau plastic, cu litere aurite pe faţă şi pe cotor.
exemplele cele mai faine, după mine, colecţia paradigme de la humanitas sau cea de opere (stil pleiade, dar mai faină) a lui eugen simion:
în ultimii ani, au apărut ediţii de lux, cartonate sau nu, cu un dizain frumos, dar scoase mai mult de edituri care-şi permit asemenea investiţii - să lucreze cu o tipografie bună (monitorul oficial, de pildă) şi să plătească un grafician talentat.
dar despre ce anume îmi place mie la o copertă de carte şi despre câţiva graficieni specializaţi, într-un post viitor.
interesanta perspectiva. chiar asa sa fi fost in anii 30? numai amarestenii ramaneau la coperta aceea de hartie!
RăspundețiȘtergereMa gandesc ca scurtul tau post ar fi devenit la Discovery o emisiune de cateva episoade. Are toate datele necesare pentru istoria copertilor.
Si sa nu uitam de copertile 3D sau cele cu holograma:))...mai des intalnite ce-i drept in cazul cartilor pentru copii...
RăspundețiȘtergereDin păcate, după ce extraordinara Ioana Dragomirescu Mardare şi-a restrîns activitatea, să-i zic aşa, coperţile Humanitas au decăzut înfiorător, iar noii copertişti de-acolo îmi provoacă recurent nedumeriri : cum se face că, fabricînd din cînd în cînd coperţi care trădează bun gust şi rafinament în concepţie, aceiaşi scot în rest coperţi de o lipsă de gust încremenitoare ? Incoerenţa asta (artistică, pînă la urmă, - căci aşa ar trebui să fie) spune multe despre cultura lor vizuală, despre simţul lor estetic. IDM - venită la Humanitas de la ed. Meridiane - n-a avut niciodată asemenea rateuri. Chiar şi cele mai 'banale' coperţi purtînd semnătura dumneaei respiră bunul gust, prin proporţii, cromatică şi armonia elementelor constitutive.
RăspundețiȘtergereAlte edituri - respectabile, fără discuţie - îşi dau cu stîngul în dreptul prin aspectul cărţilor lor. O carte e un întreg, la care contează - pentru un cititor veritabil - totul, de la traducere (în primul rînd), corp de literă, acurateţea redactării, calitatea hîrtiei şi-a tiparului, legătura (ei, da!) trainică (nu vi s-a întîmplat să vă plouă foile după cîteva deschideri mai mult sau mai puţin 'categorice' ale cărţii ?), şi terminînd cu elementul prin care luăm primul contact cu cartea : coperta.
Nu am nici o tragere de inimă - şi de cele mai multe ori nici nu o fac - în a cumpăra de la Corint, Leda sau chiar Paralela 45, cînd mă dor ochii privindu-le cărţile. Sigur, aş citi din ele, dar nu-mi vine să dau banii pe ele - căci despre marketing e vorba pentru ei, editorii.
Un exemplu de cum se face e Poliromul. Biblioteca Polirom, colecţia M Plural ş.a. sînt modele de concepţie a coperţii : echilibrate, cu ilustraţii bine alese şi - fapt important - fără modificări de design în timp (cum întîlnim - hélas! - la Humanitas).
Dacă nu mă înşel, Biblioteca Polirom a mers o bună bucată de vreme pe mîna lui Done Stan, iarăşi un bun copertist din vechea gardă.
Aştept cu interes, Dragoş, să ne spui care-s preferaţii tăi, într-un post viitor.
Coperti de bun gust au si cartile de la editurile ART, RAO si EST . Mie cele de la Polirom mi se par prea colorate, artificiale, e strident albastrul ala, verdele ala etc. Iar Humanitas sunt inconstanti de te doare capul.
RăspundețiȘtergereDe ce nu ai pomeni si de dituri sraine? Cartile de la Wordsworth, albastre pe linie, trase la xerox, mi se par de-a dreptul deprimante, in schimb colectia Vintage Classics e superba. Iar francezii sunt de departe the best in ceea ce priveste designul copertilor si calitatea hartiei
Sunt foarte curioasa de acel post viitor, poate si pentru ca nu m-am gandit prea atent ce inseamna o coperta. Desi stiu ca au fost cazuri cand chiar am cumparat vreo carte pentru coperta, ori aceasta a fost cea care m-a atras. Nu judecam dupa aparente, dar parca ne judeca ele pe noi...
RăspundețiȘtergerevazusem la un moment dat, la carturesti, o editie penguin (una dintre multele) la dorian gray, cu coperta complet alba. mesajul, atasat pe un sticker, era ceva de genul: books by the greats, covers by you. mi-a placut 'invitatia'.
RăspundețiȘtergere