l-am văzut în weekend-ul trecut. scenariul de razvan rădulescu.
aveam aşteptări modeste, nazişti, pogrom, evreii etc. deşi distribuţia - răzvan vasilescu, iureş, bleonţ, bindea - se anunţa bună.
şi-a fost o supriză plăcută. scriitorul italian curzio malaparte - autorul pielii (pe care mi s-a făcut poftă s-o recitesc)-, reporter de război al lui mussolini, ajunge la iaşi şi se loveşte de toate năravurile româneşti din armată, administraţie, servicii. unele scene sunt aici amuzante.
însă ceea ce mi s-a părut interesant este perspectiva privată a lucrurilor. fiecare are probleme private - malaparte, prefectul, comandantul garnizoanei, doctorul evreu - pe care trebuie să le rezolve. aspectele publice nu există. războiul e doar o noţiune, pogromul e doar o sarcină de executat, un fapt. chiar şi persoana-cheie a filmului, josef gruber, e doar un nume pe o hârtie.
filmul m-a impresionat deci nu prin scenele explicite - groapa comună cu evrei, vagoanele care gem şi cer apă, ştergerea urmelor de omor - ci prin scenele liniştite de viaţă, în spatele cărora se petrec ca de la sine înţeles astfel de grozăvii.
ultima scenă a filmului e uimitoare, cele trei personaje - învingătorii - savurează în linişte plăcerile vieţii simbolizate de paharele de vin, când malaparte (piersic jr.) constată deodată că în lumina soarelui, vinul e roşu. ca sângele.
a fost fain faptul că mai tot filmul e în germană şi itaiană, foarte puţin în română - şi atunci sunt înjurături. actorii fac roluri excelente. şi florinel a jucat destul de bine - am înţeles, primul său rol principal -, deşi nu a părut cineva care-a luptat în legiunea străină...
eu am ramas cu bucuria pe care ti-o lasa intilnirea cu mari actori, dar si cu satisfactia de a-l regasi nitel altfel pe Fl Piersic jr
RăspundețiȘtergereeu stiam ca R Gabrea o mare speranta a filmului romanesc atunci cind a plecat din tara; se oare ca aramas in acelasi staadiu
o zi buna!