acum doi ani, o ciudată dorinţă m-a făcut să scriu cu pixul unor veri din america vreo două scrisori, pe care le-am trimis prin poştă...n-am scris multe scrisori la viaţa mea, dar cele pe care le am îmi sunt tare dregi atunci când le mai culeg din colţul sertarului unde sunt.
constat cu amar că nimeni nu mai scrie azi scrisori. nimeni nu mai trimite felicitări, decât poate oamenii mai vârstnici... de cărţi poştale nu mai zic... unii au uitat ce mai sunt alea...
acum toată lumea scrie imeiluri. total incomode, aruncate-ntr-o arhivă, nemaideschise poate niciodată. mesaje la repezeală, conciziune, grabă. între două clicuri, o urare scurtă de sărbători sau o felicitare electronică, eventual sonoră te scapă de obligaţie...
s-au dus vremurile când te aşterneai să scrii o scrisoare, în care te chinuiai să spui cât mai expresiv cele ce ţi s-au întâmplat, unele îţi luau zile, era bucata aceea de hârtie, unii o parfumau, împăturită, plicul... acolo poate şedea la locul ei o dragoste mărturisită, un dor nebun, o bârfă meschină. toate retrăite de câte ori le deschideai. mulţi reciteau la bătrâneţe scrisorile de-amor de-odinioară şi redeveneau ca prin minune tineri... scrisoarea ca miracol.
poşta era o instituţie respectată, poştaşul era prietenul care-ţi aducea veştile bune, parcă făcea parte din scrisoarea însăşi.
păcat. poate vor fi unii care nu vor scrie niciodată o scrisoare. o scrisoare adevărată. şi sper că nu voi ajunge ca nu ştiu ce personaj din ultimul capitol (knut hamsun) care-şi scria singur scrisori...
de acord cu tine, mi-e si mie dor de scrisori... am scris multe bilete si scrisori la viata mea si le pastrez pe cele primite. dar probabil generatia mea e ultima care a mai scris scrisori cu stiloul...
RăspundețiȘtergeretu mă fraierești mă. Eu am scris marți o scrisoare care azi a ajun la destinatar. Destinatarul s-a bucurat. Auzi, cică nimeni nu mai scrie scrisori.
RăspundețiȘtergereDraga Dragos,
RăspundețiȘtergereMa bucur ca ti-ai facut timp sa abordezi si aspectul asta, atat de neglijat in ultimii ani.
Se pare ca scrisoarea pierduta nu mai e doar un titlu de opera dramatica celebra, ci insasi realitatea internautilor.
Marturisesc ca sunt o nostalgica a mesajelor scrise cu pixul sau cu stiloul, al plicurilor lipite cu limba, desi saliva reprezinta un agent periculos al germenilor patogeni. Totusi, pe atunci nu se gandea nimeni la asta, erai dispus la orice risc doar ca sa primesti vreo veste de la cineva.Daca plicul era intact, fara ca cenzura sa isi fi bagat coada, erai fericit. Numai ca toata lumea stia ca era un miracol sa nu fi fost desfacuta; pur si simplu tipii actionau mai profesionist, adica mai aveau din cand in cand grija sa lipeasca atent depesa. Asta cand aveau chef, bineinteles.
Mai tin minte cum m-am apucat de corespondenta adevarata: scriam tuturor fan-cluburilor artistilor care imi placeau si chiar si acum tanjesc sa stiu ca macar unul din mesajele mele a fost citit. Proiectam tot felul de scene in care Bruce Springsteen citea o hartie din Romania, cu teama ca nu cumva sa o faca ghem si sa o arunce americaneste la cos, cu picioarele pe birou si cu o ochire de tintas expert. Acum constat ca am devenit, in privinta iluziilor mele legate de scrisori, propria mea madame Bovary...
Atat pentru astazi. In incheiere, iti urez multa sanatate si bucurii cu ocazia Sarbatorilor.
Teodora
Imi cer scuze pentru dezacordul de la inceputul mesajului: al plicurilor, trebuia a plicurilor.
RăspundețiȘtergereM-a luat valul nostalgiei.
Un subiect frumos care, inexplicabil, ne duce cu gandul inapoi... Scrisorile iubirilor din adolescenta, cu inimioare si floricele desenate la colturi, scrisorile familiale, ce mai face nasul, dar nasa, chiar biletelul dirigai cum ca ai chiulit la nu stiu ce ora... Nu au disparut total, sunt convins, dar nu mai sunt la fel. Pentru ca nici noi nu mai suntem aceiasi.
RăspundețiȘtergerescrisorile se vor ridica din nou, daca pot sa spun asta. Vor deveni mofturi intelectuale:)
RăspundețiȘtergerece frumos ar fi daca - printre atitea initiative gen 'no shopping day', 'no smoking day' etc etc - s-ar gindi cineva si la o 'no emailing day'...
RăspundețiȘtergerene-am pune atunci pe scris lungi scrisori migaloase, anevoioase, tacticoase, le-am pune in plic, le-am trimite si am astepta; si pt ca aceasta activitate ar fi atit de ciudata, de-aproape-uitata, facuta 'cum scrie la carte' si pe indelete, i-am spune (cu un cuvint pe masura) 'indeletnicire'... ;)
Zilele astea au primit parintii mei o felicitare de Craciun de la niste prieteni plecat in State. Am ras, dar nu malitios :)
RăspundețiȘtergereerata: prieteni plecati* (evident)
RăspundețiȘtergererecunosc, fac parte dintre cei care nu scriu scrisori, doar emailuri. insa primesc constant, an de an, de Craciun, cate o felicitare prin posta. vine de la Dent-a-America, dentistul meu :). normal ca ma bucur...
RăspundețiȘtergereDin păcate, aşa este, vor fi unii, cred că sunt deja mulţi, care nu vor scrie niciodată o scrisoare pe hârtie...Am multe scrisori păstrate şi sentimentul de a le deschide şi citi, uneori, nu se compară cu a reciti un email păstrat în vreo arhivă. Cele mai dragi îmi sunt cele de la mama. În studenţie, pentru că nu aveam bani de cartele telefonice, mobil nici atât, ne scriam scrisori săptămânal şi nu vorbesc de informări telegrafice, ci pagini întregi :)
RăspundețiȘtergereMai mult decât că nu se mai scriu scrisori, mă întristează şi mi-e ruşine să recunosc că scriu atât de rar de mână încât, atunci când o fac, aproape că nu mai ştiu să scriu...Am avut această discuţie recent cu colegii de muncă şi, deşi toţi am scris de mână pâna acum 7-8 ani, pare din ce în ce mai greu s-o mai facem. Ce să mai zicem atunci de cei care scriu de mână doar câţiva ani?!
şi eu scriu scrisori, trimit cărţi poştale, pachete şi pacheţele, le cunosc pe doamnele de la poştă, ştiu cât mai costă un timbru etc. cred că societatea secretă a epistolarilor e mult mai mare decât ar vrea unii să creadă.
RăspundețiȘtergerenush de ce mi'am amintit de Newman - the Mailman :)
RăspundețiȘtergerehttp://www.survivinggrady.com/uploaded_images/newman-719892.jpg
Nostalgia scrisorilor in plic este una reala. Parfumata sau nu, atesta, genieric spus, istoria "cotidianului tau" (a prezentului personal). Unii colectioneaza scrisorile altora (vezi oferta de anticariat) incarcandu-se psihologic, respirand parfumul vremurilor trecute precum colectioneaza si timbre, carti postale...
RăspundețiȘtergereAici despre scrisul virtual te contrazic usor, Dragos... Eu deschid acest blog tocmai pentru ca vad in cuprinsul sau acele scrisori autentice ale contemporanului, incarcate cu semnificatia cernelei de alta data pe care tu, astazi, le adresezi lumii intregi, saptamana de saptamana in putinul tau timp liber. La cat mai multe epistole!
sunt tanar, dar mana inca stie dansul vesel al penitei pe acel "papirus". sunt oameni care inca isi scriu sufleteul in scrisori. sunt, pe bune, altfel am innebuni cu totii in robotizarea asta.
RăspundețiȘtergere@gabi macovei, sa devina necesitati, nu motfturi intelectuale.
(necesitatea, altfel vom uita si arta scrisului)
@cor y amor: se pot scrie scrisori si cu pixul...
RăspundețiȘtergere@Dina - :)
@insemnaridinsubterana: vasazica, imaginatie epistolara... sarabatori fericite si tie, teodora!
@Costi: eu nu-mi aduc aminte de floricele si inimioare. deci esti un norocos :)
@gabi macovei: se vor ridica, fireste.
@als: ehe... o tempora!
@Arana: rusinica :)
@literelibere: pai sa mai trimiti si tu!
@Rontziki: ar fi o utopie groaznica sa nu mai scrii de mana... ar mai disparea o stiinta, grafologia. la noi oare, mai exista?
@luiza: da, o societate secreta a scisorilor. MISTO! parca e in strigarea lotului a lu pynchon...
@strelnikov: :))))
@Andre: eu cred ca exagerezi comparand blogul cu scrisorile, chiar daca e vorba de blogul meu :)
@vaxaly: fain ce-mi spui! si bine-ai venit pe blog!
@all: eu cred ca scrisorile nu vor muri, ca si cartile!
Buna ziua
RăspundețiȘtergereLas acest link in speranta ca voi fi de ajutor cumparatorilor,vânzatorilor de carte
http://adaugaanunturigratuite.blogspot.com/
o zi buna