tinerii romancieri americani

pentru că mi-am promis că voi citi mai multă proză scurtă, nu puteam să scap această antologie a ceea ce americanii consideră că e mai bun în literele lor scurte.

cine mi-a plăcut?

un prim tânăr autor american este kevin brockmeier, a cărui povestire papagalii m-a impresionat mult - în genul povestirilor simple, parabolice de pe urma cărora e imposibil să nu rămâi cu ceva:
într-un oraş cu oameni care cântă, se naşte un mut. nu poate cânta ca ceilalţi, dar îşi cumpără nişte papagali care să vorbească/cânte în locul său. ce se întâmplă cu papagalii când mutul moare, nu divulg, dar finalul e minunat. (începutul povestirii, aici.) abia aştept să se traducă ceva de acest autor - scurtă istorie a morţilor sau adevărul de spre celia.

anthony doerr scrie o super-povestire despre nefericirile unui cuplu ce vrea copii şi nu reuşeşte. nu zic decât că e super-faină şi-aş fi scris-o pe toată să râdeţi şi voi, cu un strop de tristeţe în colţul gurii!...

olga grushin are un stil uşor vetust, clasicizant.

dara horn are un fagment plin de ironie din romanul ei all other nights (primul capitol aici), despre un tânăr evreu din războiul de secesiune ce are o misiune foarte grea - să-şi ucidă un unchi. mi-ar plăcea să citesc romanul, cum mi-a plăcut şi fragmentul paştele evreiesc la new orleans. o atmosferă perfect restaurată a sudului, în răspăr ironic faţă de cea a margaretei mitchell.

uzodinma iweala scrie o povestire despre un adolescent negru care-şi descrie universul său îngust, al părinţilor şi al singurului său prieten mort zhou. o uimitoare maturitate estetică descinde din povestirea băiatului. cred că voi pune mâna şi pe fiarele n-au patrie.

jess row povesteşte despre răspunsurile la întrebările vieţii ce zvâcnesc în tinereţea fiecăruia. pentru unii se topesc şi rămân doar umbre, pentru alţii ele devin vrez şi sacrificiu. într-un campus american, un islamist îşi trăieşte credinţa şi-i aprinde povestitorului o flăcăruie de îndoială metafizică.

karen rusell se întreabă, singura din lume, ce s-ar întâmpla dacă preşedinţii americani s-ar încarna în cai, adunaţi într-un grajd. o povestire scrisă splendid! eroul e un cal bălţat, cu ciuf auriu şi o uitătură saşie, rutherford hayes, iar prima lui doamnă e o oaie oarbă. şi să te ţii! :)

maile meloy vorbeşte despre două cupluri care ies din plicitseala vieţii râvnind unii la alţii chiar de crăciun. un fapt divers, dar surprins cu o psihologie fină. puternic vizual, puternic atistic.

concluzie

paradoxal pentru cultura post-post modernă blazată, aceşti scriitori tineri scriu excelent, şi ce mi se pare important e că au mesaje foarte manifeste, universal umane. deşi au saituri proprii şi sunt conectaţi la contemporaneitate, se întorc la rădăcinile prozei.

mi-ar plăcea ca toţi cei ce se-apucă de scris proză de pe la noi să citească antologia, să vadă că unii au trecut demult de la mizerabilisme, blazări şi experimente literare...

şi nu sunt de acord cu prefaţatorul că tema etnicităţii creează elementul de tensiune în povestiri. eu nici n-am simţit-o...

***, antologia granta, cei mai buni tineri romancieri americani, editura leda, bucureşti, 2009, traducere colectiv, 412 pagini
coperta iulian frăţilă