o carte de-o lume adorată

prima dată auzii de carte pe lista de bestseller-uri ale celei mai mari reţele editoriale din lume, random. curios din fire, aflai că e ceva cu auschwitz. dar în ziua de azi ceva nou despre auschwitz? hm.

iar când am aflat că romanul e pe multe liste de cărţi ale deceniului, trebuia să-l citesc!

primul volum despre care scriu acum este unul bun. o mulţime de locuitori ai parisului îşi fac bagajele să plece din paris, de frica bombardărilor si a ocupaţiei nemţeşti.

- e un exerciţiu interesant ăsta, să laşi toată agoniseala ta de-o viaţă de izbelişte şi să iei ce-ncape-ntr-o valiză şi să pleci. să pierzi tot şi s-o iei de la capăt - e printre cele mai mari probe de caracter. câţi dintre cei ce-au adunat bunuri, case, bogăţii, certificate etc. pot rezista să n-o ia razna lăsând tot ca să ia cu ei doar pe ei înşişi? -

evident, astfel de evenimente sunt suportate diferit, astfel de evenimente despart oamenii sau îi adună - îi transformă. luându-şi-l drept maestru pe Tolstoi care descrisese şi el exodul ruşilor din moscova, irène némirovsky are darul de a nu se implica în opiniile personajelor cărora ea le dă dreptate: un burghez intelectual, un şef de bancă, o familie de funcţionari, un adolescent, o vampă, un soldat rănit, nişte orfani, un preot alcătuiesc galeria oamenilor aflaţi în furtuna ocupaţiei nemţeşti. fiecare are viaţa lui, raţiunile lui, lumea lui. fiecare e transformat, într-o măsură sau alta, de evenimente. iar némirovsky are talentul de-a scrie despre asta.

cei care-l înconjurau, familia, prietenii, îi trezeau un sentiment de ruşine şi furie. îi văzuse pe drum pe ei şi pe cei asemena lor, îşi amintea maşinile pline de ogiţeri care fugeau cu valizele los scumpe şi cu nevestele lor fardate, îşi amintea funcţionarii abandonându-şi posturile, politicienii care, cuprinşi de panică, pierdeau pe drum documente secrete, dosare, fete tinere care, după ce-au lâns cum se cuvenea de ziua armistiţiului, se consolau acum cu soldaţi nemţi. "şi nimeni nu va şti asta, se va crea în jurul acestei poveşti o asemenea conspiraţie a minciunii încât se va face din ea o pagină de glorie din istoria franţei. o să ne batem cu pumnii în piept şi-o să gasim numai fapte de devotament şi de eroism. Dumnezeule! Câte-am putut vedea! uşi închise la care băteai degeaba ca să ceri un pahar cu apă şi refugiaţi care jefuiau casele; peste tot, de-o parte în alta, numai confuzie, laşitate, vanitate, ignoranţă! da, suntem superbi!" (p.214)

urmează volumul doi, despre lagăr.


irène némirovsky, suita franceză, exodul. 1940, editura paralela 45, piteşti, 2006, traducere lucian pricop, 278 p. coperta de andrei mănescu