când maestrul e mai prost decât discipolul

cică în india, un discipol avea o aşa de mare încredere în învăţătorul său, încât, doar repetând numele învăţătorului, era capabil să treacă munţi înalţi şi ape-adânci.

odată, învăţătorul l-a văzut şi a gândit: phui, ce puternic e numele meu! am dobândit puterea universului!
aşa că s-a năpustit într-o apă adâncă, tot repetînd: "eu! eu!"

şi s-a-necat, căci nu ştia să-noate.

(somadeva, ocean des rivieres de contes, gallimard, 1997)